Strategia Naţională de Dezvoltare Moldova 2030

Problema

Problema

În anul 2015, circa 95% din populația urbană și 39,8% din populația rurală au fost conectate la sisteme centralizate de aprovizionare cu apă potabilă, ceea ce constituie o medie de 67% în total în Republica Moldova. Acces la toate sursele îmbunătățite de apă potabilă au 96% din populația urbană și 81% din cea rurală. În perioada anilor 2009-2015 se remarcă o tendință pozitivă accelerată de extindere a sistemelor de alimentare cu apă, însă această tendință este disproporționată cu cea a sistemelor de canalizare, ceea ce condiționează evacuarea apelor reziduale în mediul natural, fără epurare. Există o discrepanță în conectarea populației la canalizare, în special în zona rurală.

Problema majoră în sectorul de aprovizionare cu apă și sanitație constă în faptul că sistemele de aprovizionare cu apă nu sunt înzestrate cu sisteme adecvate de epurare a apelor uzate. Din numărul total de apeducte (742), doar 166 dispun de sisteme de canalizare (din care doar 121 sunt funcționale) și din care doar 101 sunt înzestrate cu stații de epurare a apelor uzate, iar din acestea doar 70 sunt funcționale. Numărul populației care are acces la sisteme de canalizare este de 761 mii persoane, ceea ce constituie 22,2% din populația țării: 42% din populația urbană și doar 3% din populația rurală.^[1] Cea mai semnificativă creștere în construcția sistemelor de aprovizionare cu apă a fost înregistrată în localitățile rurale, de la 3664,4 km în 2009 la 8226,4 km în 2015, crescând și volumul de apă furnizată de la 7,2 milioane m³ în 2009 la 16,6 milioane m³ în 2015. Pe de altă parte sistemele de canalizare nu s-au extins în aceeași măsură în localitățile rurale, înregistrând un progres de doar 139,9 km timp de 7 ani, iar volumul de apă uzată epurată a înregistrat progrese foarte modeste, de la 0,5 milioane m³ în 2009 la 1,3 milioane m³ în 2015, ceea ce denotă investiții nesemnificative în stațiile de epurare, cauzând surse de poluare al apelor de suprafață.

Deși datele statistice arată că apele uzate sunt epurate în proporție de 93,6% în 2015, analizele de laborator efectuate de Centrul Național de Sănătate Publică la apele uzate deversate în bazinele de apă demonstrează o calitate necorespunzătoare normativelor de epurare a apelor uzate, ceea ce denotă mari deficiențe în funcționalitatea stațiilor de epurare la nivel național, atât în localitățile urbane, cât și în localitățile rurale.

Calitatea apelor de suprafață este importantă nu doar pentru alimentarea populației cu apă, dar și pentru irigație, în mod special pentru apele din interiorul țării. Nivelul sporit de poluare al râurilor mici și al bazinelor acvatice, împiedică obținerea autorizațiilor necesare pentru a utiliza apa cu scopul irigării.

Un alt aspect important cu care se confruntă Republica Moldova este cantitatea apei disponibile pentru utilizare. Conform datelor recente, volumul apelor disponibile este de 11115 miliarde m³ anual sau 2725 m³ per capita, dacă combinăm sursele de suprafață și subterane. Resursele de apă care se formează pe teritoriul țării constituie 1 miliard m³ sau o medie de circa 250 m³ per capita, ceea ce este foarte puțin, fiind comparat în plan internațional.^[1] Având în vedere că Republica Moldova este o țară cu resurse limitate de apă și care se confruntă cu presiuni asupra acestor rezerve, managementul integrat al resurselor de apă ar asigura accesul la apă pentru diferite sectoare în mod uniform la nivel de bazin hidrografic. În procesul de gestionare a resurselor de apă este indicat să ținem cont de aspectele schimbărilor climatice, care au un impact direct asupra disponibilității apei.

Un alt indicator important se referă la suprafața terenurilor împădurite din suprafața totală a țării. Pădurile, ca și resursă naturală, aduc beneficii multiple contribuind în ansamblu la bunăstarea populației și dezvoltarea economică. Astfel, pădurile adăpostesc o multitudine de specii de floră și faună, ajută la încetinirea încălzirii globale, prin sechestrarea carbonului, sunt surse de produse lemnoase, are o influență directă la reglarea căderilor de precipitații, sunt surse esențiale de hrană şi apă şi aduc în același timp enorme avantaje estetice, spirituale şi de agrement pentru milioane de oameni.

Păstrarea și extinderea suprafețelor forestiere luptă cu fenomenul schimbărilor climatice, previne eroziunea și degradarea continuă a solurilor și restabilește nivelul corespunzător al apelor freatice în sol. Pădurile, de asemenea, filtrează aerul și produc oxigen, astfel previn poluarea excesivă a aerului, în special în zonele urbanizate, unde există surse fixe, dar și mobile de poluare, într-un număr mai mare, decât în localități rurale. Nu în ultimul rând, pădurile sunt o sursă alternativă de energie, atunci când sunt folosite rațional și conform unei planificări riguroase de consum și regenerare a terenurilor împădurite. În prezent (anul 2017), doar 11.2% din suprafața totală a Republicii Moldova este acoperită cu păduri. Comparând situația cu țările din Europa Centrală şi de Est, se observă un decalaj mare a indicatorului ce reflectă gradul de împădurire a Republicii Moldova, comparativ cu gradul de împădurire a țărilor Europei Centrale şi de Est (Figura 63).

Un aspect important în procesul de asigurare a capacităților productive ale pădurilor este asigurarea pazei și integrității acesteia. Măsurile întreprinse de către autoritățile abilitate (Agenția „Moldsilva”, Inspectoratul Ecologic de Stat etc.) pentru a stopa pierderile considerabile cauzate de tăierile ilicite sunt încă insuficiente. Conform studiilor independente efectuate în cadrul Programului „Îmbunătățirea aplicării legislației forestiere și guvernării” (FLEG) se estimează tăieri ilicite în volum de circa 400-600 mii m³/anual. Ținând cont că volumul anual al tăierilor autorizate este de 500 mii m³, în realitate se produc tăieri de două ori mai multe, fapt datorat tăierilor ilicite.

Pe parcursul anilor 2009-2014, tăierile silvice au crescut constant, cu o ușoară scădere în 2015. În același timp, lucrările de regenerare a pădurilor se efectuează pe o suprafață inferioară suprafețelor de păduri defrișate și are o constantă, cu mici oscilații anuale (Figura 64). Cu toate eforturile depuse de împădurire anuală a terenurilor degradate și regenerarea pădurilor, suprafața terenurilor împădurite pe teritoriul Republicii Moldova nu s-a schimbat aproape deloc în ultimii 6 ani, înregistrând în 2015 o pondere de 11,2%.

Resursele funciare în Republica Moldova sunt subiectul unei valorificări antropogene intensive. Cota terenului utilizat pentru agricultură este una dintre cele mai mari în lume (60% din teritoriu), în timp ce ariile cu vegetație naturală sunt foarte limitate (păduri – 11,2%). Solurile din Republica Moldova, care au un nivel înalt de calitate și productivitate, sunt supuse intensiv proceselor de degradare, eroziunea fiind cea mai gravă dintre ele. Un indicator de bază pentru a evalua utilizarea teritoriului ar fi modificările destinației terenurilor într-o perioada îndelungată de timp.

Calitatea aerului are un impact direct asupra sănătății populației, poluarea lui având efecte pe termen scurt care includ infecții ale căilor respiratorii, cum ar fi pneumonia și bronșita, și agravarea condițiilor existente, cum ar fi astmul și emfizemul. Poluarea aerului poate avea impact asupra speranței de viață, deoarece efectele pe termen lung includ bolile pulmonare și cardiace.

Poluanții atmosferici contribuie cel mai mult la poluarea aerului în plan local și regional, fapt ce poate avea consecințe economice și sociale adverse, cum ar fi costurile pentru ocrotirea sănătății, reducerea productivității muncii și a roadei în agricultură. Agenții economici raportează emisiile tuturor substanțelor poluante, în baza volumelor de emisii sau a calculelor (poluanții includ particulele tari, oxizii de carbon, azot, sulf, oxidanții fotochimici, inclusiv ozonul, și plumbul).

Circa 90% din poluanții din atmosferă sunt produși de gazele de eșapament ale surselor mobile (sectorul transporturilor). Volumul emisiilor din transport a constituit 179 mii tone, preponderent de la automobile, și crește intens datorită creșterii numărului de automobile, rutelor mai frecvente și mai lungi. Numărul de automobile a crescut cu 45,7% din 2005 până în 2011 și cererea de transport rutier a crescut cu 49,5% în aceiași perioadă. Sursele mobile generează un volum mai mare de oxid de carbon, oxizi ai azotului și sulfului. Volumul emisiilor depinde de mai mulți factori, precum calitatea combustibilului, starea automobilului și a traficului.^[1]

În prezent, pe teritoriul Republicii Moldova sunt înregistrate circa 5 000 de unități poluante, inclusiv cazangerii din sectorul economic sau administrativ, al căror număr crește în fiecare an. Emisiile lor sumare au constituit 15,8 mii tone (2015). Dar acestea sunt emisiile doar de la unitățile economice mari, IMM-urile și emisiile de la sursele difuze nefiind acoperite.

Pe cine afectează

Efectele poluării mediului au un impact nefavorabil asupra întregii populații a Republicii Moldova. Aceste efecte se amplifică în condițiile schimbărilor climatice. În același timp, putem identifica anumite grupuri ale populației care manifestă o vulnerabilitate mai accentuată în anumite condiții de mediu.

• Populația care se alimentează cu apă din surse subterane și din fântânile de mină. Din cantitatea totală de ape subterane de adâncime, extrase sau cercetate pe teritoriul republicii, circa 50% nu pot fi recomandate în scopuri potabile fără o tratare preliminară. Aceste ape se caracterizează prin conținut ridicat de mineralizare, fluor, hidrogen sulfurat, fier, sodiu, amoniac și alte elemente.[1] În același timp, fântânile de mină sunt poluate cu nitrați, nitriți și amoniac în proporție de cca 85%. În multe localități rurale, unică sursă de apă potabilă sunt fântânile de mină, apa cărora este poluată de diverse surse de poluare cum ar fi grajduri de animale, toalete, deșeuri, toate acestea fiind amplasate la o distanță mică de fântâna de mină. În acest caz, cel mai vulnerabil grup sunt copiii sugari cu vârsta de până la 3 luni, care la o concentrație mare de nitrați (transformați ulterior în nitriți), dezvoltă methemoglobinemie. De asemenea, în urma construcției mai multor apeducte în sate în perioada de 2009-2017, fără construcția sistemelor de canalizare, oamenii au creat mai multe haznale individuale de preluare a apelor reziduale neepurate, care ulterior pătrund în sol şi în ape freatice, poluându-le semnificativ.

• Fermierii. Din punct de vedere al calității apei pentru irigare, cei mai vulnerabili sunt fermierii, a căror terenuri sunt amplasate în afara localităților urbane, și singura sursă de apă pentru irigare este apa din râurile interne. Calitatea apelor de suprafață a râurilor interne suferă de un grad mare de poluare datorat nefuncționării sau funcționării parțiale a stațiilor de epurare ale apelor uzate. Din acest motiv, apa nu întrunește calitatea corespunzătoare pentru a putea fi folosită pentru irigare. Cu toate acestea, fermierii, neavând alternativă, recurg la încălcarea legislației și utilizează acea apă poluată pentru irigarea culturilor agricole, expunând consumatorii produselor agricole riscurilor de îmbolnăvire. Un exemplu eminent al unor astfel de practici sunt câmpurile agricole amplasate de-a lungul râului Bâc, în aval de municipiul Chișinău.

• Oamenii din localitățile ale căror sursă principală de apă potabilă este fluviul Nistru, din punct de vedere al cantității apei pentru potabilizare. Această vulnerabilitate s-a accentuat odată cu extinderea nodului hidraulic de la Novodnestrovsk din Ucraina, care influențează semnificativ debitul fluviului Nistru. În condițiile în care se planifică alimentarea cu apă potabilă din fluviul Nistru a șase raioane din nordul republicii și două raioane din centrul țării, numărul persoanelor potențial vulnerabile crește semnificativ. În același context, trebuie să ținem cont și de faptul că în cadrul programului Compact au fost renovate și trei stațiuni de irigare cu apa din fluviul Nistru, care trebuie să satisfacă necesarul de irigare pentru fermierii din mai multe localități amplasate de-a lungul fluviului. Astfel, dacă evacuările obligatorii zilnice a volumelor de apă necesare pentru fluviul Nistru nu vor fi reglementate la nivel interguvernamental și respectate de Ucraina, acest grup de fermieri se va confrunta cu un mare deficit de apă pentru irigare. 

• Oamenii din localitățile amplasate în luncile râurilor, în mod special al râului Prut și fluviului Nistru, din punct de vedere al riscurilor de inundații. Din punct de vedere al calamităților naturale, ale căror intensitate se remarcă mai accentuat în ultimii 20 de ani, cel mai vulnerabil grup sunt fermierii. Aici nu putem puncta care sunt cele mai vulnerabile regiuni, deoarece manifestarea calamităților naturale nu este uniformă.

• Oamenii din municipiile Chișinău și Bălți, din punct de vedere al calității aerului, din cauza concentrației mari a mijloacelor de transport.

Factorii cauzali

• Instituționali - autoritățile de mediu nu asigură implementarea legislației de mediu pentru a preveni poluarea și degradarea acestuia. Astfel, agenții economici, care deversează ape uzate neepurate în mediul natural rămân nesancționați sau sancționați doar administrativ. Întreprinderile municipale responsabile de epurarea apelor uzate nu asigura epurarea corespunzătoare ale acestora conform normativelor stabilite, poluând semnificativ apele de suprafață. Tăierile ilicite în păduri continuă, iar Republica Moldova riscă să rămână fără suprafețe împădurite. Cu toate acestea, sancțiunile sunt simbolice și permisive, ceea ce face ca fenomenul tăierilor ilicite să persiste.

• Financiari - lipsa de resurse financiare suficiente în bugetele locale împiedică autoritățile publice locale să întreprindă toate măsurile necesare pentru îmbunătățirea sau construcția infrastructurii de mediu, cum ar fi sisteme de canalizare, stații de epurare ale apelor uzate, stații de sortare a deșeurilor, platforme și utilaj de colectare a deșeurilor, stații de transfer și poligoane de deșeuri, etc. Tot din același motiv, până în prezent, în Republica Moldova există multe unități de transport învechit, cu emisii mari în aerul atmosferic care circula și poluează semnificativ mediul înconjurător, în mod special în aglomerațiile urbane. Cu toate acestea, este important de menționat, că în unele localități a fost posibilă modernizarea infrastructurii de mediu în domeniul aprovizionării cu apă și sanitație și în domeniul managementului deșeurilor datorită asistenței tehnice acordate Republicii Moldova de partenerii de dezvoltare.

• Politici - domeniul protecției mediului nu a fost printre prioritățile guvernelor din Republica Moldova și nu s-a regăsit în Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2020”. În rezultat, au fost alocate resurse bugetare modeste pentru crearea infrastructurii de mediu. În același timp, legislația de mediu era promovată cu dificultate sau modificată la nivel de Guvern și Parlament, dar nu în favoarea protecției mediului, ci pentru protecția intereselor unor reprezentanți din sectorul de afaceri.

• Individuali - nivelul scăzut de trai face ca populația să nu conștientizeze importanța resurselor naturale și a mediului curat pentru sănătate și bunăstare proprie, punând în prim plan problemele sociale și economice și contribuind la poluare și nerespectare a legislației de mediu.

În același timp, cantitatea resurselor naturale disponibile (apă, păduri, faună, floră) este un factor important pentru așezămintele umane, care determină densitatea populației, investițiile în diverse sectoare ale economiei, respectiv dezvoltarea localităților. O infrastructură adecvată pentru valorificarea resurselor mediului și protecția acestuia (sisteme de aprovizionare cu apă și canalizare, stații de epurare al apelor uzate, sisteme de management al deșeurilor solide), deopotrivă în localitățile urbane și rurale, are o importanță majoră atât pentru atragerea investițiilor în diverse sectoare ale economiei, cât și pentru creșterea nivelului de sănătate al populației.

În vederea asigurării protecției mediului sunt propuse următoarele priorități:

• Pentru a îmbunătăți calitatea apelor de suprafață, viziunea pe termen lung constă în eliminarea surselor principale de poluare prin:
  • construcția de stații de epurare pentru toate localitățile urbane şi stații de epurare / pre-epurare a apelor uzate pentru toți agenții economici, care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova;

• • implementarea măsurilor pentru un management adecvat al deșeurilor menajere solide: colectarea şi reciclarea deșeurilor menajere solide; construcția poligoanelor de depozitare a deșeurilor menajere solide; crearea Centrului pentru managementul deșeurilor periculoase.

Teoria schimbării

Calitatea bună a mediului, precum și disponibilitatea resurselor naturale necesare pentru existența vieții, este o precondiție pentru sănătatea populației, creșterea nivelului de trai, atragerea investițiilor, dezvoltarea sectorului economic și bunăstarea societății. Calitatea apei și a aerului are un impact direct asupra sănătății populației pe tot parcursul vieții. O populație sănătoasă este aptă de a fi antrenată în câmpul muncii, contribuind la creșterea nivelului veniturilor și diminuând povara asistenței sociale asigurate de stat. De asemenea, calitatea apei are impact direct asupra calității produselor agricole, piscicole și produselor alimentare provenite din sectorul zootehnic (lactate, carne, ouă). Consumate de om, toate acestea, de asemenea contribuie la starea sănătății populației. Astfel, componentele de mediu au un impact direct și indirect asupra omului pe tot parcursul vieții, determinând starea sănătății și, respectiv, nivelul productivității.

Totodată, de cele mai multe ori, calitatea mediului și cantitatea resurselor naturale este condiționată de activitatea umană și anume, de responsabilitatea autorităților, firmelor și oamenilor  în protecția mediului prin acțiuni de prevenire a poluării, de consum rațional al resurselor, de conservare a biodiversității și de reabilitare a componentelor de mediu.

• Pentru a majora volumul resurselor de apă din Republica Moldova, este necesară implementarea principiilor de management integrat al resurselor de apă, stipulate în legislația Republicii Moldova, inclusiv pe râurile transfrontiere - fluviul Nistru și râul Prut;

• Creșterea gradului de acoperire cu păduri, majorând cota de acoperire până la puțin 16% prin:

• • extinderea suprafețelor împădurite pe terenuri puternic erodate, care constituie peste 100.000 ha și la moment fac parte din fondul terenurilor agricole;

• • schimbarea destinației terenurilor agricole în terenuri ale fondului forestier. Este important de promovat oportunitatea creării de păduri comunale pe terenuri agricole private, care vor putea fi folosite de comunități, inclusiv ca și sursă alternativă de energie.

• Promovarea modernizării parcului auto din Republica Moldova, inclusiv diminuarea taxelor vamale, de mediu și accizelor la importul mașinilor de tip hibrid sau electric. Introducerea taxei de mediu diferențiate pentru vehicule, în funcție de nivelul de poluare, percepută la testarea tehnică a vehiculelor, efectuată anual.