Strategia Naţională de Dezvoltare Moldova 2030

Problema

Sistemul de protecție socială în Republica Moldova este în proces de transformare, dar rămâne a fi unul centralizat, reactiv și redistributiv. Sistemul centralizat nu permite ca suportul oferit să fie bine corelat cu necesitățile. Plățile sociale sunt fragmentate, se oferă unei game largi de beneficiari, iar valoarea plăților este mică, respectiv impactul asupra bunăstării beneficiarului este nesemnificativ. Mai eficiente în diminuarea sărăciei sunt plățile țintite care se oferă doar persoanelor (gospodăriilor) care au un venit lunar cumulat mai mic decât limita garantată de stat. Actualmente, două plăți sunt livrate prin schema de testare a venitului: plata ajutorului social și ajutorul pentru perioada rece a anului (APRA). În același timp, schema de plăți țintite creează un grad semnificativ de dependență, precum și un grad avansat de hazard moral.

Sistemul de asigurare socială în Republica Moldova garantează, în mare parte, doar pensia pentru limita de vârstă, deși ar trebui să prevină și situațiile de risc cauzate de pierderea temporară sau permanentă a posibilității de generare a venitului (din cauza unei boli, dizabilității, șomajului, sarcinii și perioadei de îngrijire a copilului, vârstei înaintate). În Republica Moldova, 82% din totalul de cheltuielile pentru asistența socială sunt prestațiile de asistență socială, 12% fiind alocate pentru indemnizații de asigurări sociale (pentru creșterea copilului și maternitate, ajutorul de șomaj, indemnizație pentru incapacitatea temporară de muncă, ajutor de deces), o pondere nesemnificativă fiind alocată pentru alte plăți asigurate. Prin urmare, valoarea plăților de asigurare socială de stat sunt mici pentru toate riscurile asigurate, ceea ce reprezintă una din cauzele ne-participării populației la sistemul de asigurări sociale de stat (munca neformală, salariile în plic etc.).

Presiunile asupra sistemului de protecție socială, în special pe cel de asigurări sociale, va crește în continuare, pe fondalul îmbătrânirii populației. În anul 2030, aproximativ 29% din populația țării va avea vârsta de peste 60 de ani, și această pondere va crește până la 34% în 2050. Vulnerabilitățile în rândurile persoanelor vârstnice se vor mări ca urmare a sarcinii demografice în creștere, gradului mare de dependență, speranța la o viață sănătoasă scăzută și calitatea insuficientă a serviciilor de sănătate. Aceste lucruri vor avea un efect major, atât asupra sistemului de asigurări sociale de stat, cât și asupra sistemului de asistență socială.

Pe cine afectează

• Grupul critic care are nevoie de suport relevant şi susținut al sistemului de protecție socială este dificil de definit. Totuși practica regională stabilește câteva categorii de persoane care nu pot face față riscurilor la care sunt expuse fără intervenția sistemică a sistemului formal, şi anume: copii rămași fără îngrijirea părintească, persoanele cu dizabilitate severă şi cele cu dizabilitate intelectuală şi persoanele în etate singuratice.

• Persoanele cu dizabilități se confruntă cu bariere diverse în realizarea dreptului de a trăi independent în comunitate. Cam 32% din cei chestionați se consideră persoane total integrate în comunitate, 43% – persoane parțial integrate în comunitate, 15% – persoane parțial izolate de comunitate, iar 8%- persoane total izolate de comunitate. Persoanele cu dizabilități care au indicat că se simt parțial izolate sau izolate de comunitate au indicat următoarele motive ale segregării: sărăcia și nivelul scăzut de trai (40%), lipsa unor servicii la nivel de comunitate (29%), prestațiile sociale mici (23%), starea de sănătate proastă (20%), faptul că nu au prieteni, persoane care să-i susțină (18%), atitudinea negativă a membrilor comunității față de persoanele cu dizabilități (10%).  Persoanele cu dizabilitate sunt cele mai dependente de plățile sociale, pentru multe din gospodăriile cu capul familiei cu dizabilitate plățile sociale sunt unica sursă de venit.

• Persoanele vârstnice au şi ele un grad sporit de dependență față de plățile sociale, acestea fiind unica sursă de venit pentru o mare parte din pensionari.

• Gospodăriile cu romi au o dependență sporită față de plățile sociale, venitul din plata socială constituie 13% din total venituri acestei categorii de populație.

Factorii cauzali

Sistemul de protecție socială în Republica Moldova are un caracter reactiv și nu preventiv. Schema de asigurare socială, care este instrumentul principal în prevenirea riscurilor idiosincratice, este deficitară și nesustenabilă. Intervențiile din schema de asistență socială nu sunt pe deplin sustenabile, gândite din perspectiva creării de oportunități, prin oferirea integrată a serviciilor și plăților sociale, prin abordare individuală în posibilitățile de îngrijire și întreținere, prin oferirea oportunităților de învățare și generare a venitului la locul de trai.

Teoria schimbării

Sistemele de protecție socială au implicații directe asupra dimensiunilor care definesc calitatea vieții deoarece acestea intervin în împrejurări când o persoană sau un grup de persoane nu pot depăși situații de risc. Reformele în acest domeniu trebuie să dezvolte adaptabilitate la șocuri și riscuri la nivel de individ, gospodărie şi comunitate, prin intermediul suportului financiar, creării de oportunități pentru dobândirea unui venit, oferirii serviciilor de îngrijire, securitate şi incluziune socială. Suportul social trebuie să ofere un set complex și coerent de măsuri de protecție pentru toate persoanele pe parcursul ciclului lor de viață: 1) naștere (și maternitate) – suport financiar, îngrijire pre- și post-natală; 2) creșă/grădiniță - dezvoltare cognitivă și prevenirea malnutriției; 3) școală - îngrijirea copilului aflat în dificultate, îmbunătățirea condițiilor de trai; 4) universitate/adolescență - programe pentru dezvoltarea abilităților, suport financiar; 5) familie - scheme de reducere a sărăciei, suport de maternitate, plăți pentru îngrijirea copilului, politici împotriva violenței domestice, discriminării și excluziunii sociale și privind concilierea vieții de familie cu cea profesională; 6) perioada economic activă - suport pentru șomaj, dizabilitate, boală, servicii de reabilitare fizică și profesională etc.; 7) pensionare - pensia pentru limita de vârstă, compensarea unor cheltuieli, servicii de îngrijire și incluziune. În acest sens, sunt necesare intervenții de politici la nivelul sistemului de asistență și asigurări sociale.

În vederea modernizării sistemului de asigurări sociale, sunt prevăzute următoarele priorități:

• Reformarea sistemului de asigurări sociale prin dezvoltarea unui sistem multi-pilon funcțional și sustenabil: pilonul 1 public redistributiv obligatoriu, care asigură pensia cel puțin la nivelul minimului de existență; pilonul 2 public sau/și privat cumulativ obligatoriu care asigură o corelarea perfectă a pensiei cu volumul contribuțiilor de asigurări sociale; și pilonul 3 privat redistributiv facultativ care oferă posibilitatea tuturor doritorilor de a contribui suplimentar în sistemul de asigurări sociale private în vederea asigurării unei pensii sporite.

• Fortificarea pilonului 1, drept precondiție de bază pentru dezvoltarea pilonului 2 și 3 de asigurări sociale, prin: minimizarea excepțiilor pentru anumite categorii de populație, atât pe partea contribuțiilor, cât și beneficiilor de asigurări sociale, în vederea consolidării echității sistemului și, implicit, încrederii în sistem; majorarea graduală a vârstei de pensionare, cu luarea în considerație a speranței de viață a pensionarilor; și creșterea transparenței privind acumularea contribuțiilor de asigurări sociale, administrarea acestora și formarea pensiei. 

• Dezvoltarea pilonului 2 și 3, prin asigurarea unui cadru regulator și fiscal facil și, în același timp, stabilirea unui cadru prudențial suficient pentru a preveni eventuale fraude.

• Informarea populației despre mecanismul de asigurări sociale, în vederea stimulării unei acoperiri cât mai largi a sistemului.

În vederea modernizării sistemului de asistență socială, sunt prevăzute următoarele priorități:

• Eradicarea sărăciei pe termen lung. Politicile pro-săraci depășesc cadrul protecției sociale. Intervențiile pro-săraci pot fi clasificate în dependență de sectorul în care săracii lucrează, ariile în care ei trăiesc, factorii de producție utilizați și produsele pe care le consumă. Protecția socială este considerată un instrument de redistribuire prin schemele de asistență socială țintite. Aceste scheme trebuie să fie eficiente, flexibile și, mai ales, sustenabile. Investiții substanțiale sunt necesare pentru servicii de reabilitare (fizică și profesională). Țintirea sărăciei cronice este o altă dimensiune care trebuie să fie considerată în mod special de politicile sociale în Republica Moldova.

• Eficientizarea schemelor de plăți sociale prin reducerea fragmentării, dublării și ineficienței plăților. Renunțarea la introducerea plăților ad-hoc fără analiză de impact. Țintirea grupurilor, în mod special defavorizate, prin instrumente adaptate (de exemplu, folosirea serviciului de mediator pentru a spori accesul la plăți sociale pentru populație roma). Revizuirea constantă a prevederilor schemei de ajutor social și APRA pentru un sistem mai flexibil. Măsuri pentru reducerea dependenței și abuzului față de sistemul de asistență socială sunt necesare, introducerea condiționalităților pentru beneficiarii care utilizează abuziv plățile sociale.

• Dezvoltarea rețelei de servicii sociale, de incluziune, reabilitare, recalificare, înlăturare a discriminării pentru toate grupurile vulnerabile.

• Implementarea reformei de revizuire a modalității de stabilire a dizabilității, cu accent pe integrarea acestora în viața socială și câmpul muncii.

• Îmbunătățirea accesului la suport social a grupurilor defavorizate prin oferirea serviciilor relevante, cu distribuție geografică omogenă, considerând necesitățile, oportunitățile și potențialul fiecărui beneficiar în mod individual.

• Fortificarea instituțiilor din domeniul asistenței sociale prin: ajustarea infrastructurii sociale, instituirea unor mecanisme funcționale intersectoriale şi instrumente de colectare a datelor și luarea deciziilor în baza evidențelor, dezvoltarea instrumentelor/mecanismelor clare de intrare în sistem, licențierea și acreditarea serviciilor sociale, atât publice cât și private, aplicarea regulamentelor de funcționare și standardelor minime de calitate realiste, clare și uniforme.

• Îmbunătățirea performanței sistemului de suport formal prin reconfigurarea abordării, modului de intervenție, precum și a infrastructurii sociale. Sunt necesare: mecanisme clare de monitorizare constantă a impactului măsurilor sociale, flexibilitate în ajustarea acestora, viziune de diversificare a măsurilor de diminuare a riscurilor sociale.