Strategia Naţională de Dezvoltare Moldova 2030

Problema

Viață sănătoasă şi auto-aprecierea stării sănătății. Cota persoanelor care își apreciază sănătatea drept bună sau foarte bună în Republica Moldova a crescut de la 41,2% în 2008 la 50,6% în 2016. Acest indicator s-a îmbunătățit cu 13,0 puncte procentuale pentru populația urbană și doar cu 6,6 puncte procentuale pentru populația rurală. În ceea ce privește speranța de viață sănătoasă, acest indicator a constituit 64,9 ani, plasând Republica Moldova pe ultimul loc în comparație cu țările Europei Centrale și de Est (ECE).

Speranța de viață la naștere. Deși în perioada anilor 2010-2015 acest indicator s-a majorat cu circa 2 ani pentru ambele sexe, Republica Moldova încă se plasează pe ultimul loc în comparație cu țările ECE. Totodată, speranța de viață la naștere este cu 8 ani mai mare pentru femei decât pentru bărbați. În pofida reducerii mortalității infantile și mortalității copiilor sub 5 ani cu mai bine de 1‰, Republica Moldova rămâne în urma celorlalte țări ale ECE .

Bolile netransmisibile constituie principala cauză a deceselor în rândul populației în vârstă aptă de muncă. Ponderea cea mai mare în structura mortalității generale, la 100 000 populație, o au bolile aparatului circulator (57%), tumorile (16%), bolile aparatului digestiv (10%), traume și otrăviri (7%), bolile aparatului respirator (6%). Acestea sunt legate de comportamentul cu risc sporit, precum fumatul, consumul de alcool, alimentația nesănătoasă, modul sedentar de viață , accidentele, etc. – toate fiind mai răspândite printre bărbați în comparație cu femei.

Maladiile transmisibile rămân a fi o problemă actuală, în special tuberculoza. Rata incidenței în 2014 a fost de 10 ori mai mare în Republica Moldova față de media UE. Rata standardizată a mortalității cauzate de tuberculoză este de 13  ori mai mare față de media UE.

Polița de asigurare obligatorie de asistență medicală nu este suficient de atractivă. Circa 71% dintre respondenți consideră că polița de asigurare obligatorie de asistență medicală nu asigură deținătorului acesteia un nivel adecvat de servicii medicale. Plățile neformale reprezintă o problemă majoră a sectorului sănătății, 72% din populație considerând că sunt necesari bani, cadouri și/sau contacte personale pentru soluționarea problemelor în instituțiile medicale.

Resurse umane. Sistemul sănătății se confruntă cu o criză majoră din cauza insuficienței cadrelor medicale și a unei infrastructuri ce nu corespunde necesităților actuale. Gradul de asigurare cu cadre medicale este relativ jos în Republica Moldova, decalajul față de media UE constituind 20% pentru medici și 40% pentru asistentele medicale. Ținând cont că circa 29% dintre medici și 17% asistente medicale sunt pensionari, deficitul cadrelor medicale ar putea în scurt timp submina funcționalitatea sistemului sănătății, care ar putea sa se aprofundeze și din motivul exodului personalului medical peste hotare.

În asistența spitalicească, raportul paturilor acute la cele de lungă durată este de 6:1 în comparație cu 1:2 în medie printre statele-membre ale UE. Acest fapt denotă o ineficiență generală a sistemului spitalicesc din Republica Moldova, cu limitarea accesului pacienților la îngrijiri de lungă durată .

Pe cine afectează

• Rata de adresabilitate la serviciile medicale în mediul rural este mai mică. Populația rurală mai frecvent renunță la servicii medicale din cauza insuficienței mijloacelor financiare și lipsei asigurării medicale.

• Persoanele cu dizabilități își apreciază preponderent în termeni negativi starea de sănătate. Persoanele cu dizabilități se confruntă în realizarea dreptului la sănătate cu barierele de ordin: economic (determinate de costurile informale aferente serviciilor medicale), infrastructural (accesul până la și în instituțiile medicale) și atitudinal (atitudinea neprietenoasă şi instruirea icientă a medicilor).

• Tinerii. Comportamentul riscant pe care îl manifestă (consum de alcool, fumat, relații sexuale neprotejate) sunt transpuse în indicatori de sănătate de țin de rate înalte de ITS, HIV si sarcină în adolescență.

• Populația roma. 46,8% dintre persoanele de etnie romă pe parcursul ultimului an nu s-au adresat niciodată la medic, peste 58% sunt în afara sistemului de asigurări medicale obligatorii.

• Femeile sunt mai critice față de perceperea stării sale de sănătate comparativ cu bărbații. Femeile mai frecvent suferă de boli ale aparatului circulator, boli osteo-articulare, boli endocrine și alte patologii cronice, cum ar fi cele genito-urinare și boli ale aparatului digestiv. Bărbații suferă mai mult de boli ale sistemului nervos, tulburări mintale și de comportament. Femeile consumă medicamente de 1,5 ori mai des decât bărbații. Refuzul spitalizării se atestă cel mai frecvent în rândurile femeilor.

• Copiii. Migrația părinților influențează accesul copiilor la serviciile medicale, mult mai afectați fiind copiii ale căror mame sunt plecate. 23% din copii cu mamele plecate peste hotare la muncă au declarat că nimeni nu merge cu ei la medic, față de 6% în cazul în care este plecat tatăl şi 4% când sunt plecați ambii părinți .

Factorii cauzali

• Sistemici – protecția financiară proastă a populației generale, cu o cotă înaltă a plăților din buzunar pentru serviciile de sănătate. Polița de asigurare obligatorie de asistență medicală nu asigură accesul la un volum adecvat de servicii, beneficiarii fiind nevoiți să procure o serie de medicamente din bani proprii. Insuficiența cadrelor medicale, inclusiv din cauza migrației, ar putea submina activitatea întregului sistem de sănătate. Pacienții nu pot stimula performanța cadrelor și instituțiilor medicale prin intermediul liberei alegeri a medicului și spitalului. Ineficiența serviciilor medicale care generează adresabilitate repetata și continuă.

• De politici – îmbătrânirea sănătoasă nu este integrată în politicile sectoriale. Politicile existente nu asigură abordarea echitabilă, o parte din grupurile vulnerabile fiind excluse (populația de etnie romă, persoanele cu dizabilități, persoanele cu venituri mici). 

• De mediu – calitatea apei, produselor alimentare, aerului.

• Atitudinali - lipsa deprinderilor și promovării unui mod sănătos de viață, inclusiv nepracticarea sportului; problemele de ordin financiar și altele generează afectează sănătatea mintală, din cauza căreia oamenii de îmbolnăvesc mai des și mai devreme

• Condiții de trai – lipsa apei curente de calitatea, sanitației, energiei termice.

Teoria schimbării

Sănătatea este un element critic care influențează calitatea vieții persoanelor, fiind caracterizată nu doar prin absența bolii, ci și printr-o bunăstare fizică, mintală și socială. Sănătatea este o precondiție indispensabilă pentru realizarea potențialului de dezvoltare a unei persoane la toate etapele vieții. Un elev sau un student sănătos are mai multe șanse să exceleze, iar o persoană sănătoasă antrenată în câmpul muncii - să facă o carieră și să atingă un nivel mai înalt de bunăstare materială. Persoanele sănătoase au șanse mai bune să se realizeze în viața de familie și în activitățile sociale, ceea ce le va aduce un nivel mai înalt de autoapreciere și de calitate a vieții. Din acest motiv, politicile în domeniul sănătății trebuie să pună în primul rând accent pe promovarea unui mod de viață sănătos și activ și pe profilaxie și prevenire.

• Reducerea mortalității premature cauzate de boli netransmisibile prin prevenire și tratare - promovarea modului sănătos de viață începând cu perioada intrauterină (modul sănătos de viață a femeii însărcinate), continuând cu perioada copilăriei și tinereții și terminând cu vârsta înaintată.

În vederea promovării modului sănătos de viață și prevenirii bolilor netransmisibile și transmisibile pe durata întregii vieți, sunt necesare următoarele intervenții:

• Dezvoltarea Asistenței Medicale Primare pe principiul medicinii de familie, deoarece anume medicul de familie este specialistul care supraveghează persoana la toate etapele vieții.

• Fortificarea prevenirii și tratamentului abuzului de substanțe, inclusiv abuzul de stupefiante si consumul de alcool. Sunt necesare activități de informare și educare a populației la toate nivelele, începând cu grădinițe și școli, precum și cu implicarea familiei și comunității.

• Asigurarea accesului universal la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv pentru planificarea familiei, informare și educare. Aceasta depinde de accesibilitatea și calitatea educației pentru sănătate în școli și serviciile prestate nu doar de instituțiile de sănătate din sectorul public.

• Realizarea acoperirii universale în sănătate, inclusiv protecția riscurilor financiare, accesul la servicii esențiale de sănătate calitative și accesul la medicamente de bază și vaccinuri sigure, eficiente, calitative și la prețuri accesibile pentru toți. În condițiile existente, un rol primordial revine reformelor sistemului sănătății în vederea valorificării mai eficiente a surselor existente.

• Dezvoltarea unui sistem funcțional de management al calității la nivelul instituției medicale, cu identificarea și standardizarea proceselor principale și fortificarea capacităților cadrelor medicale. Trebuie aplicate mecanisme de stimulare a performanței atât pentru personalul medical, cât și a instituțiilor medicale care prestează servicii calitative și sigure.

• Depășirea discrepanței speranței de viață la naștere a bărbaților în raport cu cea a femeilor, prin eliminarea cauzelor care determină această discrepanță, inclusiv măsuri menite să schimbe percepțiile, atitudinile şi comportamentul bărbaților în raport cu sănătatea.

• Reformarea serviciilor spitalicești, cu revizuirea fondului de paturi, distribuției geografice și sistemului de referire, astfel încât să fie excluse ineficiențele existente și asigurată prestarea unor servicii spitalicești de calitate conform necesităților populației, inclusiv servicii de geriatrie, reabilitare și îngrijiri paliative.

• Revizuirea politicilor privind resursele umane, inclusiv instruire, formare profesională și salarizare a cadrelor medicale și non-medicale.

• Integrarea politicilor de sănătate, inclusiv îmbătrânirea sănătoasă, în toate politicile sectoriale, pentru a evita efectele negative asupra sănătății.