Strategia Naţională de Dezvoltare Moldova 2030

Problema

În pofida diminuării ratei de sărăcie din ultimii ani, nivelul veniturilor în Republica Moldova rămâne cel mai scăzut comparativ cu țările din Europa Centrală și de Est. Media pentru perioada 2010-2016 a venitului național net ajustat per capita[1] a constituit 2050 dolari SUA, ceea ce constituie doar 75% din nivelul înregistrat de Ucraina, și doar 29% din nivelul înregistrat de România. Astfel, salariul mediu, care constituie principala sursă de venit a populației (42% din total venituri în 2016), constituie doar a cincea parte din media țărilor ECE, la fel ca și productivitatea muncii (conform datelor din 2016)[2]. Drept rezultat, Republica Moldova acumulează deficit al ciclului de viață - în marea parte a vieții, oamenii consumă mai mult decât câștigă[3]. Astfel, anual se acumulează deficite generaționale de zeci de miliarde de lei (36,4 miliarde lei conform celor mai actualizate calcule pentru anul 2014). Acestea pun presiuni pe sistemul de finanțe publice, deoarece o bună parte din deficit este acoperit din transferuri publice. În ultimă instanță, deficitul ciclului de viață pune o presiune mare pe sistemul economic, deoarece generatori de valoare adăugată brută în economie sunt mai puțini față de consumatorii acesteia.

Pe lângă nivelul relativ scăzut al veniturilor, o altă problema ține și de durabilitatea acestora.

Pe lângă nivelul relativ scăzut al veniturilor, o altă problema ține și de durabilitatea acestora. În ultimii ani, a crescut ponderea prestațiilor sociale (de la 19% în 2010 la 22% în 2016) și a remiterilor (de la 15% în 2011 la 17% în 2016), care prin definiție nu pot servi drept surse durabile de venituri: remiterile au tendința, cu timpul, să scadă pe măsura reîntregii familiilor migranților moldoveni în țările unde au plecat, dar și a deficiențelor economice din Federația Rusă care este principala sursa a remiterilor; iar prestațiile sociale au scopul de a diminua riscul de sărăcie și nicidecum de a majora veniturile, iar în contextul constrângerilor bugetare și a îmbătrânirii demografice, acestea vor servi mai curând o sursă se riscuri și vulnerabilități sociale. În același timp, venitul din activitățile economice, inclusiv cele individuale agricole și non-agricole, la fel este cel mai scăzut din țările de comparație, ponderea acestora în total venituri diminuându-se de la 22% în 2010 la 19% în 2016.

Pe cine afectează

• Cei mai expuși la sărăcie sunt copiii, vârstnicii și adulții cu dizabilitate. În 2015, rata sărăciei pentru copii a fost de 11,5%, pe când cea pentru populația generală - de 9,6%. Inclusiv, 0,2% dintre copii sunt expuși la sărăcia extremă. Rata sărăciei pentru copiii din mediul rural este de 9 ori mai mare decât rata sărăciei pentru copiii din mediul urban[1]. Vârstnicii au rata sărăciei de 10,1% față de populația generală (9,6%). Gospodăriile care au în componență lor un adult cu dizabilitate au o rată a sărăciei mai accentuată. Aproximativ 51% dintre gospodăriile roma se află sub pragul național al sărăciei absolute. Gospodăriile non-roma care locuiesc în vecinătate au o pondere de 24% pentru același indicator.

• Cea mai vulnerabilă categorie de populație se încadrează în primele 2 chintile după venituri, venitul disponibil mediu lunar al cărora este sub minimul mediu de existență: 63% din minimul de existență pentru prima chintilă și 86% - pentru a doua chintilă. Astfel, circa 40% din populația trăiește la un nivel de venituri inferior minimului mediu de existență.

• Oamenii din zonele rurale sunt cei mai expuși riscurilor de sărăcie: 14,5% din populația rurală trăiește sub pragul sărăciei, comparativ cu 3,1% din zonele urbane, conform datelor din 2015. Totodată, în 2016, venitul disponibil mediu lunar pe o persoană din mediul rural a constituit doar 73% din nivelul venitului din mediul urban. Riscurile sunt alimentate și de expunerea populației rurale la sectorul agricol (58% din populația ocupată în 2016), unde salariul brut lunar este unul din cele mai mici din economie (66% din salariul brut mediu în 2016).

• Familiile cu copii reprezintă o altă categorie vulnerabilă din perspectiva veniturilor. Astfel, cuplurile familiale cu copii, părinții singuri cu copii și alte gospodării cu copii înregistrează, în medie, cele mai scăzute venituri. În 2016, venitul disponibil mediu lunar pentru aceste 3 categorii de populație a constituit doar 101%, 92% și, respectiv, 93% din minimul de existență mediu pe țară. Situația este și mai dramatică pentru aceleași categorii de populație din localitățile rurale. Este necesar de remarcat faptul că expunerea atât de mare a familiilor cu copii la riscurile sărăciei subminează alocările de resurse pentru alimentația, sănătatea și educația viitoarelor generații, fapt ce ar putea să se transpună în erodarea și mai mare a capitalului uman, a competitivității țării și a calității vieții.

• Femeile, în medie, obțin salarii mai joasă față de bărbați. În 2016, salariul mediu lunar al femeilor a constituit 86% din salariul bărbaților. Cele mai mari diferențe se observă în domeniile „activităților financiare și asigurări” (59%) și „informații și comunicații” (67%), în special în sub-domeniile „activități de editare” (52%), „activități de servicii în tehnologia informației” (53%) și „activități de producție cinematografică, video și de programe de televiziune; înregistrări audio si activități de editare muzicală” (55%).

Factorii cauzali

Nivelul scăzut de venituri și riscurile sporite de sărăcie sunt cauzate de oportunitățile economice limitate, care împiedică oamenii, în special cei din grupurile vulnerabile, să-și realizeze aspirațiile profesionale, atât în calitate de angajați, cât și în calitate de angajatori. Astfel, pe de o parte, Republica Moldova înregistrează una din cele mai scăzute rate de ocupare din Europa Centrală și de Est (41% în 2016), iar pe de altă parte, carențele mediului de afaceri au subminat activitatea investițională: în perioada 2010-2016, formarea de capital finanțată din surse nebugetare s-a redus cu 6,6%, accesul la finanțe este una din principalele constrângeri pentru oamenii de afaceri (conform Raportului Completivității Globale 2017-2018), iar nivelul mediu al influxurilor nete de investiții străine directe raportate la numărul populației a fost cel mai scăzut comparativ cu țările ECE (doar 74 USD). Astfel, o economie slabă limitează oportunitățile economice ale oamenilor, care se transpune în presiuni sporite asupra sistemului de protecție socială, precum și determină migrația populației peste hotare.

Teoria schimbării

Nivelul veniturilor este unul din elementele fundamentale care definește calitatea vieții. Un nivel al veniturilor mai mare permite oamenilor să consume mai multe bunuri și servicii. În general, un nivel mai înalt al veniturilor individuale este asociat cu un nivel mai mare de impozite care, la rândul lor, sunt utilizate pentru finanțarea serviciilor și investițiilor publice. Totodată, veniturile mai mari permit acumularea unor economii individuale mai mari, care servesc la atenuarea șocurilor, la efectuarea unor investiții și la finanțarea consumului după încetarea vieții economice active. Nu în ultimul rând, este importantă asigurarea incluziunii economice prin intermediul echității distribuției veniturilor și diminuării inegalităților economice, în vederea dezvoltării armonioase a întregii societăți. 

Majorarea veniturilor populației va fi atinsă prin impulsionarea acumulării de venituri din activitatea salarială și din cea economică, astfel încât presiunea pe sistemul de asistență socială și fie minim posibil. În acest sens, politicile publice vor încuraja oamenii, în special categoriile vulnerabile, să-și realizeze aspirațiile profesionale, atât în calitate de angajați, cât și în calitate de angajatori.

În vederea realizării aspirațiilor oamenilor în calitate de angajați, sunt prevăzute următoarele priorități:

• Asigurarea orientării profesionale a elevilor încă din treapta gimnazială de studii, astfel încât deciziile privind studiile de mai departe și cariera să fie cât mai bine informate, iar angajarea pe piața muncii să corespundă aspirațiilor profesionale și domeniului de calificare. Accentul urmează să fie pus pe tinerii de etnie romă și persoanele cu dizabilități, care sunt printre cele mai vulnerabile grupuri de populație din perspectiva realizări aspirațiilor profesionale.

• Dezvoltarea mecanismelor de ancorare a ofertei educaționale în necesitățile sectorului privat, inclusiv prin intermediul comitetelor sectoriale, mecanismului dual de studii și a parteneriatelor dintre companii și instituții de învățământ.

• Stimularea companiilor să investească în dezvoltarea capitalului uman, inclusiv în instruirea și sănătatea angajaților săi.

• Stimularea companiilor, în special cele mari, să asigure acces non-discriminatoriu pentru toate categoriile de populație, cu accent pe grupurile vulnerabile: persoane cu dizabilități, femei, tineri, populația de etnie romă, populația din mediul rural și oamenii în etate. Totodată, este necesară și combinarea pârghiilor de stimulare, cu cele de penalizare în cazurile în care se depistează discriminarea intenționată la locul de muncă.

• Asigurarea oportunităților pentru părinți să revină cât mai curând posibil pe piața muncii după naștere, prin dezvoltarea sistemului de îngrijire a copiilor în perioada pre-școlară și reformarea concediului de îngrijire a copiilor.

• Stimularea ocupării populației rurale prin îmbunătățirea accesului spre localitățile/orașele din apropiere, în special prin dezvoltarea rețelei de drumuri locale și transport public.

• Abilitarea angajaților în vederea apărării drepturilor acestora și negocierii cu angajatorii în vederea obținerii unor condiții mai bune de muncă și evitarea abuzurilor din partea angajatorilor.

• Promovarea migrației circulare și asigurarea unei protecții sociale eficiente a migranților, inclusiv transferabilitatea beneficiilor și recunoașterea calificărilor. Reintegrarea eficientă a celor reîntorși de peste hotare. 

• Dezvoltarea mecanismelor private și publice de instruire continuă și recalificare, pentru a abilita populația să-și schimbe locul de lucru și/sau calificare în termeni cât mai rapizi.

• Asigurarea unui mediu în care inițiativa antreprenorială este încurajată de către stat, în special în rândul tinerilor, populației din mediul rural, persoanelor cu dizabilități femeilor și familiilor cu migranți – grupurile cele mai vulnerabile din perspectiva accesului la oportunități economice. Aceasta presupune reducerea numărului și simplificarea obținerii documentelor permisive, simplificarea administrării fiscale și vamale, optimizarea numărului controalelor de stat și sporirea eficienței acestora prin o mai bună axare pe factorii de risc, precum și alte măsuri orientate spre crearea și dezvoltarea afacerilor.

În vederea realizării aspirațiilor oamenilor în calitate de angajatori, sunt prevăzute următoarele priorități:

• Eliminarea corupției sistemice, care este la moment principalul impediment pentru dezvoltarea antreprenoriatului.  În acest sens este necesară, pe de o parte, eficientizarea luptei împotriva corupției, prin asigurarea independenței instituțiilor de drept și fortificarea cadrului instituțional în acest sens, iar pe de altă parte, prevenirea cazurilor de corupție prin sporirea nivelului de transparență a instituțiilor publice și implementarea la scară largă a tehnologiilor informaționale în vederea optimizării proceselor și minimizării nivelului de discreție a funcționarilor publici în raport cu reprezentanții mediului privat.

• Facilitarea accesului la finanțe, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, cu accent pe abilitarea antreprenorilor să elaboreze și implementeze planuri de afaceri robuste, precum și să comunice și să negocieze cu instituțiile financiare. În cazurile în care mecanismele pieței înregistrează eșecuri evidente (ex: reticența instituțiilor financiare de a finanța proiecte de afaceri cu nivel sporit de incertitudine) care se transformă în cercuri vicioase de dezvoltare, Guvernul ar putea interveni prin preluarea unei părți a riscurilor de pe umerii instituțiilor financiare, în vederea impulsionării accesului la finanțe, însă doar în baza unor estimări bine documentate.

• Sporirea eficienței proceselor economice, prin creșterea capacităților companiilor de a inova și a implementa inovații, inclusiv prin intermediul mecanismelor fiscale, încurajarea formării clusterelor, hub-urilor și parcurilor industriale, și stimularea investițiilor private în sectorul de cercetare și dezvoltare, precum și a parteneriatelor dintre companii și instituții educaționale în acest domeniu.