(20) Comentarii Instrucțiune privind managementul temelor pentru acasă în învățământul primar, gimnazial și liceal

Problema temei pentru acasă a creat diverse dispute: cineva consideră că temele pentru acasă le ocupă mai tot timpul liber copiilor, alții susțin că volumul temelor pentru acasă este mult prea mic. În același timp, și unii, și ceilalți știu sigur că procesul de învățare este interdependent de temele pentru acasă, care au menirea de a închega cunoștințele obținute la școală. Dar, în contextul unui învățământ de calitate, pe care se pune astăzi accentul, întrebarea este dacă temele pentru acasă contribuie sau nu la creșterea calității în devenirea personalității copilului, în eficiența lor. Or ea, tema pentru acasă, mai și trebuie să-l pregătească pe copil pentru viață, să-l ajute să capete mai multă încredere în sine, în felul de a gândi, să-i dezvolte creativitatea, logica, să-l învețe să fie organizat, să-și formeze atitudini pozitive despre școală, ci nu să-i răpească timpul liber, să-l descurajeze, să-i creeze obstacole greu de depășit.

Consider binevenită instrucțiunea , în primul rând , pentru a evita situații de conflict în plus ce se întâmplă între profesori , elevi și părinți. Este necesar să reunoaștem că de multe ori profesorii exagerează cu temele pentru acasă, că părinții uită că au și ei responsabilitate pentru succesele /insuccesele copiilor, lucruri pe care le reglementează instrucțiunea la momentul oportun.

Gimnaziul Albinețul Vechi
Apreeciez această instrucțiune ca fiind una binevenită în contextul că școala trebuie să fie prietenoasă copilului.
Consider că este un document foarte bine structurat, de o reală utilitate și necesitate în contextul reformelor propuse.
Mai ales punctul 12 –unde se menționează că în perioada de vacanță, după probele de evaluare sumativă și în zilele de activități transdiciplinare, nu se vor da teme pentru acasă, iar interzicerea acordării de note insuficiente (pct. 22), va permite evidențierea capacităților elevilor inhibați.

Lumea este in vesnica schimbare si dezvoltare si ,prin urnare,invatamantul nu poate ramane neschimbat.Temele pentru acasa sunt importante , pentru ca ,realizandu-le, elevul demonstreaza cunostintele teoretice si practice dobandite.Deci este absolut necesara aceasta instructiune privind managementul temelor pentru acasa. In noul an scolar , vom activa in baza acestei instructiuni si as vrea sa intreb ce scriem in catalog in rubrica"Sarcini de invatare " atunci, cand nu dam elevilor teme pentru acasa?

Apreciez această instrucțiune, deoarece e gândită bine și acoperă atât doleanțele elevilor, cât și a celorlați actori educaționali: părinți, profesori!

Este o instructiune bine gandita, tine cont de multe aspecte. Salut aceasta instructiune!

Activez de 23 ani in sistemul educational și niciodată nu am notat elevii la temele de acasă cu excepția proiectelor realizate de copii la dorința lor. Imortant sa nu încurcăm doua aspecte notarea și verificarea urmată de sugestii și aprecieri verbale. Consider ca cea mai importanta funcție a temelor de acasă este formarea la elevi a simtului responsabilității. Fiind profesor de o disciplina din aria curiculară Matematica și științe, întodeauna tema de acasă a fost structurata in felul următor : de studiat ; de rezolvat( sau de repetat), exact cum ne cere instrucțiunea propusă. Important este ca sa organizam Lectia in așa fel, ca copilul sa realizeze lucrul de acasă din curiozitate nu din obligațiune. Si, referitor la timp, este oarecum convențional. Elevul care este captivat de o anumită materie , poate sa sa consume cu mult mai mult, pwntru ca primește plăcerea de a descoperi ...Pentru profesorii care își fac treaba conștiincios aceasta instrucțiunea vine sa le confirme ca totul e ok la capitolul dat. Este o instrucțiunea buna care rezulta natural . Ceea ce tine de temenpentru vacanța ar gi bine sa le propunem elevilor ceva de genul http://elenaboldurescu.blogspot.com/2018/06/lucru-pentru-vara-la-matematica.html?m=1

Este foarte bine că se punctează interzicerea acordării de note insuficiente (pct. 22), deoarece nota insuficientă nu va schimba niciodată atitudinea elevului. Mă bucură faptul responsabilizării părinţilor pentru reuşita/nereuşita copilului său (pct. 70). Fiecare părinte (familie) trebuie să fie vectorul principal în educarea şi instruirea copilului. Dacă părintele este responsabil şi copilul va fi responsabil. Nu trebuie de aruncat datoria părinţilor pe umerii cuiva. Succes!

Propun sarcini pentru extindere,mai avem elevi dornici de carte.

Apropo, lucrurile amuzante sunt retinute mai bine in comparatie cu o sarcina seaca, asa ca nu sunt de acord cu eliminarea acestui cuvant.

Daca elevul sistematic face gresit tema, inseamna ca are goluri in abilitati si cunostinte. O nota nesatisfacatoare nu va umple aceste goluri, ci mai tare va frustra elevul. Invatatorul depisteaza aceste goluri, le umple prin formare abilitatilor lipsa sau oferirea de informatii necesare. Temele gresite sunt, de fapt, momente de lucru pentru invatator si elev.

Cum de exemplu sa inveti o limba straina fara sa exersezi acasa? Dar cum sa te descurci la mate fara sa faci teme pe acasa? Dar sa inveti sa citesti sau sa scrii fara sa exersezi? E cazul sa limitam temele pe acasa la 20 minute per obiect (sau de stabilit o limita rezonabila), dar sa le excludem e nebunie curata. Sigur, sa stea la teme 3-4 ore e foarte mult, dar sa le excludem e alta extrema. Trebuie sa alegem ceva de mijloc.

Deci, minimizand volumul temelor pentru acasa le oferim, maiestuos, copiilor nostri mai multa libertate si timp liber pentru a petrece acest timp, nemijlocit, in fata calculatoarelor (telefoanelor...etc)!!

Consider ca daca ne dorim ca elevii sa invete pentru ei, nu pentru nota, ar trebui exclusa notarea sarcinilor pentru acasa. E salutabil ca elevii vor fi implicati la alegerea sarcinilor/proiectelor pentru acasa (sper real sa se implementeze). As sugera ca la inceput de an, elevii sa fie intrebati ce asteptari au de la sarcinile pentru acasa (cum le vad ei), pareri de care cadrele didactice ar putea tine cont pentru a fi mai aproape de copii. In sfirsit, clar se scrie sa nu se dea sarcini pentru weekend si vacante. Punctul 25 e bun, gata cu zecile de caiete suplimentare si afacerile din spatele acestora. Poate era cazul ca parintii (cu copii de clasele primare mai ales) acolo unde copiii nu ramin la grupa prelungita, sa primeasca la inceput de an o fisa de evidenta a timpului real petrecut de copil la efectuarea temelor, cu ce probleme s-a confruntat la efectuarea lor, gradul de satisfactie/insatisfactie in procesul de efectuare a sarcinilor.

Nu vă grăbiți! Mai întâi schimbați sistemul de învățământ, apoi sarcinile la fiecare disciplină, apoi manuale competente.
Comasați biologie-fizică-chimie într-o disciplină - Științele Naturii, care va fi studiată de elevi din cl. V-IX, din care 30% să fie aplicații practice și 70 % teorie.
Nu ne trebuiesc/ nu avem nevoie licee „teoretice”, dar ar fi de folos liceele cu profil, în care să fie studiate discipline cu caracter dual/aplicativ, având 40% lucrări practice și 60% teorie. Desigur, lucrarea practică(laboratorul) se va studia și se va executa numai în clasă. Menționez pentru Rep. Moldova, pot fi numai câteva licee „Teoretice”.
Nu „inventați bicicleta”, poate ne anexîm la sistemul de învățământ din România. Având o rețea unică cu Țara-mamă România, vom avea și o calitate, conținut și salarii!.
Dr. Ungureanu Iurie

Sustin înlocuirea sintagmei TEME PENTRU ACASĂ cu SARCINI PENTRU EXTINDERE.

Instrucțiunea era așteptată. Cuprinde, ca orice document, principii, necesitatea temelor de casă și alte noțiuni generale, dar și unele sugestii concrete, care, par a clarifica, dar nu în totalitate, unele lucruri.
Apreciez punctele: 11, 13, 46, pentru claritatea indicațiilor, dar nu împărtășesc în totalitate unele idei, care, uneori, provoacă neclarități:
1) În punctul 9, reiese că fiecare cadru didactic, în proiectele zilnice sau în cele ale unităților de învățare, trebuie să fixeze timpul efectuării sarcinilor de către elevi, care, dacă ținem cont de ritmurile diferite și capacitățile diverse de învățare ale elevilor, va varia de la caz la caz.
2) Pinctul 12 ar putea fi completat cu punctele: 47 (pentru clasele primare), 51 (pentru cele gimnaziale și liceale).
3) Nu împărtășesc ideile punctului 12, întrucât cunosc instituții în care se organizează multe activități, elevii sunt implicați în diverse proiecte, de aici conchidem că ei nu mai trebuie să-și facă datoria. De ce după evaluările sumative elevii n-ar avea de citit ceva, pentru a facilita trecerea interesantă, firească la o altă unitate de învățare?
4) Mi se pare că p.14 contravine punctului 1.
5) Da, școala trebuie să fie prietenoasă copilului, dar ce trebuie să facă pedagogul, dacă elevul, cu regularitate, nu efectuează corect temele? Mă refer la p. 22.
6) P. 23 e în discordanță cu prevederile ultimelor scrisori metodice, la limba și literatura română, potrivit cărora, caietele cu teme de casă, în cl. a 5-a – a 6-a, trebuie să fie verificate cel puțin o dată într-o unitate de învățare, fiecare elev să fie notat. Întrebarea e: cât de „ complexe“ pot fi temele pentru elevii acestor clase, odată ce doar acestea trebuie notate, potrivit actualei Instrucțiuni?
7) Punem la îndoială că administarțiile instituțiilor, cadrele didactice vor calcula timpul acordat efectuării temelor de către elevi (p. 40).
8) Consider că trebuie excluse cuvintele: “ amuzante“, din p. 42, “vizavi“, din p. 63, ultimul fiind înlocuit cu: ân raport cu, despre un…; cuvântul “negativă“, pentru notă, va fi schimbat cu insuficientă, ân anexa 3.2.
9) Anexa 2, pentru cl.a 5-a, contravine primului enunț, din p.40.
10) În anexa 3.2., în chestionarul pentru cadrele didactice, la prima întrebare, ele trebuie / pot bifa și două variante de răspuns, întrucât pot avea ore în două cicluri de școlaritate.
11) În aceeași anexă, punctul 12 este destul de dificil și practic ireal de realizat; prea multe se pun pe umerii cadrelor didactice.

Consider ca trebuie înlocuită sintagma TEME PENTRU ACASĂ cu SARCINI PENTRU EXTINDERE. Altfel mare schimbare în mentalitatea cadrelor didactice, a elevilor și a părinților nu va avea loc.

Sarcinile de extindere nu sunt o continuare firească a lecției, adică a caracterului formal al activității (deși sunt propuse elevului în baza obiectivelor lecției (sarcini de scurtă durată), dar și a competențelor care trebuie de dezvoltat (sarcini de lungu durată)), ci țin mai mult de caracterul nonformal și informal, de dezvoltare a competențelor în alte contexte, decât cele academice.

Sarcinile de extindere nu se propun în baza conținuturilor însușite la ore (p.14.), ci trebuie să aibă legătură directă cu unitățile de competență specifice disciplinei. Curricula este axată pe dezvoltarea de competențe și nu atât pe conținuturi, care poartă un caracter sugestiv.

În formularea sarcinilor de extindere nu atât accent trebuie de pus pe prinipiile cognitive după BLOOM (p.15.), dar în primul rând pe cele afective și psihomotorii (a se vedea specifiul acestor domenii ce țin de valorizare, organizare, reacție, manifestare, automatism, percepție, dispoziție etc.

E greșit să spunem că cadrul didactic trebuie să verifice sistematic sarcinile propuse (p.18)... Dacă cadrul didactic organizează corect etapa de evocare a activității, atunci în mod informal sunt valorificate rezultatele realizate, dar nici de cum nu se notează, de aceea trebuie de exclus p.19., p.22 (chiar e banal și nu se vede aici o schimbare de concepție), altfel nu se mai realizează nici p. 26.

De utilizat termeni aceeași termeni: în unele cazuri e scris temă pentru acasă, în altele sarcini; profesor - cadru didactic.

p.43-44 nu-și au locul în asemena documente, ci în ghiduri de implementre sau în anexe. Mai ales că este discriminatoriu pentru alte discipline, care au o valoare nu mai puțin importantă, decât l. română sau matematica. Pot fi prezentate unele sugestii la discipline în anexe.

Sarcinile pentru extindere nu trebuie să fie obligatorii (p.48), ci stimulative (unele articole se bat cap în cap în acest document: pe de o parte sunt obligaorii, iar pe de alta – se accentuiază despre școală prietenoasă copilului sau creativitate.

P.56-70 trebuie să se regăsească în anexe.

Chestionarele din anexe sunt utile.

Discuțiilor din ultimul timp despre necesitatea sau inutilitatea temelor pentru acasă trebuia să li se ofere un act normativ, o poziție oficială a reprezentanților MEEC al RM. Se pare că totul e calculat. Sunt cifre concrete. Sigur că „pilotarea” ceva va mai rectifica. Dar e important că se schimbă accentele în procesul educațional. Se indică și asupra responsabilizării părinților. Fiecare actant își are locul/ rolul/ timpul bine specificat. E un argument și pentru profesori, și pentru manageri, și pentru părinți. Felicitări celor care au elaborat proiectul. Îl așteptăm. Mai ales că oferă mult spațiu pentru părinților pentru a demonstra interesul pentru dezvoltarea copilului, pentru formarea disciplinei sale de muncă, pentru cultura generală.

O instrucțiune binevenită. Mai ales punctul 12 - În perioada de vacanță, după probele de evaluare sumativă și în zilele de activități transdiciplinare, nu se vor da teme pentru acasă.
Iar la pct.13-14 - nu este clar. Pct.13 spune „teme necunoscute și neexersate în clasă” iar la pct. 14 „Temele pentru acasă se vor da doar în baza conținuturilor care NU au fost studiate la clasă și implică studiu individual suplimentar din partea elevului” - cred că acel NU este o greșeală.
Din cuprinsul instrucțiunii înțeleg că în registrul clasei vor fi rubrici goale la sarcina pentru acasă, dacă spre exemplu profesorul are lecții-perechi, sau după o evaluare, dar și în cazul unor sarcini acordate elevilor pentru o unitate de învățare spre exemplu un proiect pentru mai multe lecții. E foarte bine că se oferă și instrumentul de evaluare - chestionarele.
Cred că în presă s-a cam exagerat când au spus că nu vor fi teme pentru acasă, ele vor fi doar că într-un cadru reglementat prin această instrucțiune.