(21) Comentarii Proiectul Hotărârii de Guvern cu privire la aprobarea Regulamentului de conferire a titlurilor științifico-didactice în învățământul superior

Pentru a fi sau nu de acord cu ceva trebuie de înțeles bine că anexa la Regulamentul respectiv constă din trei părți distincte, dar complementare, iar eu mă refeream la I. CONDIȚII PRELIMINARE (Tabelul I) pentru PROFESOR UNIVERSITAR pentru toate cele ZECE domenii fundamentale al științei, culturii și tehnicii enumerate în Tabelul II. Prin urmare, o condiție a priori generică pentru aceste domenii ar fi experiență științifico-didactică de minimum 10 ani în învățământul superior și / sau instituții de cercetare și numărul total de lucrări științifice, metodico-didactice, de creație – minimum 40. Totuși, dacă se dorește sporirea exigențelor (a se face disticție dintre exigență și calitate!), atunci se poate stipula suplimentar min. 40 publicații, dintre care min. 20 articole științifice, dintre care 10 articole în calitate de monoautor, prim autor sau autor corespondent. Cine a publicat articole științifice în reviste recenzate, inclusiv WoS, înțelege la ce mă refer. Totodata, condiția de deținere a titlului științific de DOCTOR HABILITAT și a titlului științifico-didactic de conferențiar universitar pentru conferirea titlului științifico-didactic de profesor universitar presupune deja faptul că „tezele de doctor habilitat conţin rezultate principial noi pentru ştiinţă şi practică - soluţii, legităţi, generalizări, concluzii generatoare de noi direcţii, net superioare celor precedente...”, inclusiv de către autor se publică monografii științifice în baza rezultatelor proprii (cum altfel?) și/sau manuale, iar în Tabelul III la B. ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ, DE CREAȚIE ȘI PERFORMANȚĂ SPORTIVĂ este în mod special apreciată publicarea de articole științifice incluse in WoS / Scopus cu FI prin aplicarea formulei de calcul 50*(1+FI)/nr. de autori. Totodată, la C. RECUNOAȘTERE ȘI IMPACT AL ACTIVITĂȚII sunt stipulate Citările în Web of Science şi Scopus (1 p.*nr. de citări) și Indicele Hirsh din Web of Science sau Scopus (10 p.*indicele Hirsh). Standardele minime și obligatorii pentru conferirea titlului științifico-didactic de conferențiar universitar vor fi diminuate corespunzător. În ceea ce privește comentariul la 5. Pregătirea discipolilor individual sau în cotutelă: minimum 1 doctor sau doctor habilitat cu diploma obținută, voi menționa doar că există domenii ale științei, culturii și tehnicii cu un număr redus de doctoranzi, unde cercetători cu rezultate științifice de înaltă CALITATE apreciate de comunitatea academică internațională nu pot ghida parcursul ştiinţific al studentului-doctorand din motive obiective încă mulți ani după susținerea tezei de doctor habilitat. Sper că am fost înțeles corect, inclusiv dorința de a avea un Regulament care să stimuleze performanța și calitatea în toate domeniile științei, culturii și tehnicii, dar nu să închidă uși. Vă doresc succes. FP, dr.hab., prof.univ.

Trebuie să existe o structură la nivel național care aprobă astfel de lucrări, printr-o procedură specială - poate prin parafa de secretizare? Or, și in cazul celorlalte domenii, lucrările științifice și didactice sunt aprobate de către Consiliul științific/Senat, dar aceasta nu e suficient.

Vă mulțumim tuturor pentru implicare și pentru sugestii. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării va examina toate propunerile prezentate.

In compartimentul „C. RECUNOAŞTERE ŞI IMPACT AL ACTIVITĂŢII”, subcompartimentul „Recunoaştere academică”, p.5, inloc de “Preşedinte al Comitetului ştiinţific/de organizare/de program în cadrul conferinţelor:” se propune “Preşedinte al Conferintei, al Comitetului ştiinţific/de organizare/de program în cadrul conferinţelor:”. Modificarea data va permite de a aprecia lucrul enorm al presedintelui (conducatorului) conferintei.

Lucrarile de uz intern si secretizate se aproba spre publicare de catre Consiliul stiintific/Senatul institutiei, corespund totalmente cerintelor catre lucrari stiintifice/didcatice si sint de calitate inalta.

Regulamentul propus are la bază condiții simplificate de conferire a titlurilor științifico-didactice, comparativ cu regulamentul actual. Absolut corect se menționează în mesajul semnat de către „Asociația protest” că conform standardelor propuse, orice persoană cu titlu științific poate obține titlul de conferențiar sau profesor, fără a avea careva rezultate semnificative de ordin științific sau didactic.
Referitor la calitate, despre care se vorbește în mesajul Dlui Florentin Paladi, nu aș fi de acord cu cele enumerate: 1. Deținerea titlului științific de doctor sau doctor habilitat nu poate fi o dovadă a calității în activitate pentru obținerea titlurilor ulterioare. Acestea confirmă doar calitatea în activitatea anterioară, în baza căreia i s-a conferit titlul de doctor sau doctor habilitat. 2. Experiența științifico-didactică de 10 ani nicidecum nu vorbește despre eficiența și calitatea acestei activități. 3. Numărul total de lucrări nu este un etalon de calitate. Lucrări sunt și articolele, și tezele la conferințe etc. 4. Cerința de a fi coordonator la cel puțin un proiect de cercetare este corectă, numai că aceasta lipsește în proiectul de regulament. 5. Pregătirea discipolilor în cotutelă poate trezi multe întrebări și nu poate fi considerat criteriu de calitate.
Luând în considerație necesitatea adoptării unui regulament, dar și experiențele anterioare din țară și peste hotare consider necesar:
a) Publicarea cel puțin a unui manual pentru studenți. În cazul conferențiarului ar putea fi Note de curs, dar nicidecum cursuri plasate pe platforme didactice. b) Publicarea unei monografii științifice în baza rezultatelor proprii. c) Publicarea articolelor în reviste internaționale cotate ISI cu FI. d) Coordonarea a cel puțin unui proiect de cercetare. În cazul conferențiarului – participarea în proiecte de cercetare. e) Pentru prof. univ.: coordonarea cu succes a cel puțin 2 teze de doctor, fără cotutelă, pentru deținătorii titlului de dr. hab., și a 3-4 teze de doctor, pentru deținătorii titlului de doctor.

Dle Vasile Neagu, vă mulțumim.

Propuneri

la regulamentul de conferire a titlurilor ştiinţifico-didactice în învățământul superior

Consider actuală și necesară discuția asupra regulamentului de conferire a titlurilor
ştiinţifico-didactice în învățământul superior. Evident, condițiile pentru acordarea titlurilor
științifice-didactice de conferențiar și de profesor ar trebui modificate, în sensul înăspririi lor.
Studiul modalităților de conferire a titlurilor ştiinţifico-didactice în alte țări europene și în
primul rînd în România indică: titlul de profesor universitar este obținut de persoane cu
rezultate științifice și metodice remarcabile, profesorul are un statut social înalt și este
remunerat decent, pe măsura calificării și importanței.

Prezint câteva propuneri care, în opinia mea, ar putea îmbunătăți regulamentul în discuție.

II.5.a. Pentru evaluarea dosarului de conferire a titlului științifico-didactic de conferențiar
universitar comisia va fi constituită din 3 conferențiari universitari și 2 prof.univ,
specialiști în domeniul pentru care se solicită conferirea titlului științifico-didactic și care pot
fi din cadrul sau din afara instituției de învățământ superior, din țară sau din străinătate.

II.11. În cazul în care Decizia Senatului de conferire a titlului științifico-didactic a fost respinsă,
procesul de conferire a titlului științifico-didactic poate fi inițiat minimum peste 5 ani de la data
adoptării deciziei Agenției Naționale de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare.

Tabelul I, p.2. Referitor la experiență didactică ar trebui să se specifice: minimum 5 ani pentru
conferențiar și 10 ani pentru prof. univ. în instituția in care pretinde la titlul respectiv.

Tabelul I, p.5 , Pregătire a discipolilor:
Consider că cerințele trebuie să fie diferențiate: pentru doctor -3 doctori în știință; pentru
doctor habilitat- 2 doctori în știință sau 1 doctor habilitat (cu diplome obținute) .
Se impune precizarea dacă solicitantul titlului de profesor universitar urmează a fi unicul
conducător științific al doctoranzilor sau și în cotutelă.

Tabelul III
Numărul total de lucrări științifice trebuie substituit prin numărul total de lucrări publicate
după susținerea ultimei teze.

Punctajul planificat pentru manuale și monografii ar trebui dublat. Iar pentru a ține
cont și de numărul colilor de autor, punctajul planificat trebuie de înmulțit cu un coeficient,
valoarea căruia să depindă de numărul colilor de autor (de ex. la numărul c.a./4).
Nu consider relevantă indicarea număruli minim de coli de autor ale articolelor științifice.

Cu respect,
Vasile Neagu, doctor habilitat, profesor universitar

Dl. Paladi, Vă mulțumim.

În cazul indicatorilor de uz intern și secretizat există vreo granție a calității? Care este aceasta. Cum poate fi probată existența propriu-zisă a acestor rezultate științifice și didactice?

Se propun urmatoarele modificari:
1. Tabelul 3, notita 6: in loc de „cu exceptia celor de uz special (secretizat)” se propune „cu exceptia celor de uz special (de uz intern; secretizat)

2. Tabelul 3, notita 7: in loc de „Indicatorii de performantă nr.1 si 6 vor avea obligatoriu un număr de identificare ISBN, cu exceptia celor de uz special (secretizat)” se propune „Indicatorii de performantă nr.1­, 6 si 7 vor avea obligatoriu un număr de identificare ISBN, cu exceptia celor de uz special (de uz intern; secretizat).

Motivatia fiind existenta lucrarilor de uz special nu numai secretizate, dar si de uz intern.

Luând în considerație comentariile în privința exigențelor de calitate, as reitera la Condițiile preliminare pentru conferirea titlului științifico-didactic de profesor universitar:
1. Deținerea titlului științific de doctor habilitat și a titlului științifico-didactic de conferențiar universitar.
2. Experiență științifico-didactică de minimum 10 ani în învățământul superior și / sau instituții de cercetare.
3. Număr total de lucrări științifice, metodico-didactice, de creație – minimum 40.
4. Participare în proiecte științifice/ educaționale/ artistice/ de infrastructură/ de inovare și transfer tehnologic (internaționale/ bilaterale/ naționale) – minimum 2 proiecte naționale sau 1 internațional/ bilateral, dintre care în calitate de coordonator (director) de proiect la minimum 1 proiect științific obținut prin concurs.
5. Pregătirea discipolilor individual sau în cotutelă: minimum 1 doctor sau doctor habilitat cu diploma obținută.

1. In compartimentul CONDIŢII PRELIMINARE, Tabelul I, p.3: colonita stinga, in loc de „minimum 2 – publicaţii didactice, minimum 5 – publicaţii ştiinţifice” se propune „minimum 2 publicaţii didactice şi minimum 3 publicaţii ştiinţifice in ultimii 5 ani”; colonita dreapta, in loc de „minimum 4 – publicaţii didactice minimum 20 – publicaţii ştiinţifice” se propune „minimum 3 publicaţii didactice şi minimum 5 publicaţii ştiinţifice in ultimii 5 ani”. Modificarile propuse vor permite de a reinnoi baza didactica si stiintifica universitara, de a ridica nivelul de pregatire a specialistilor.

Nu am fost înțeles corect până la capăt, dar sper, totuși, să avem în cele din urmă un regulament bun. Vă doresc succes.

Suntem de acord cu poziția dvs. și vă asigurăm că urmărim același scop - calitatea cadrelor și a procesului științifico-didactic. Chiar dacă nu sunt expuse tranșant condițiile aplicării detinătorilor titlurilor de dr. și dr. hab. la titlul de profesor, au fost urmărite și luate în calcul cerințele obligatorii pentru obținerea titlului de dr. hab. și acel minimum necesar de 20 de publicații. Deci, dacă dr. hab. va acumula aceste 20 de publicații în procesul de elaborare/susținere a tezei, atunci, dr. va trebui să le acumuleze în procesul cercetării individuale (nu neapărat într-un program postdoctoral). Astfel, efortul solicitat unui dr. nu va fi mai mic decât efortul unui dr. hab. Cu privire la art. 117 (4), acesta nu exlude prevederile art. 132 (3). Cu referire la punctaje, e adevărat, acumularea numărului minim de puncte este, în unele cazuri, un proces simplu. Dar, pentru a evita excesele, au fost introduse și alte filtre (numărul minim de publicații obligatorii, nr. minim de ani de experiență). În procesul elaborării documentului, au fost realizate simulări în baza unor dosare concrete depuse la CNAA pentru obținerea titlurilor și s-a demonstrat că acesta ar fi, în medie, punctajul optim pentru a stimula cercetarea universitară. Cu referire la pregătirea discipolilor, urmare a observațiilor dvs. și pentru a evita interpretările, vom face o notă în Regulament, care să consoneze cu pct. 16 din Tabelul III, lit. A. Vom revizui și posibilitatea de plafonare a unor indicatori (cum ar fi cei prezentați de dvs. vizând numărul cursurilor universitare ș.a.) ca să excludem unele surplusuri. Vă mulțumim pentru observațiile constructive.

Mă bucură mult acea “specificare simplă” despre care vorbiți. De fapt, nici eu, nici colegii și nici discipolii mei nu au făcut niciodată cercetare pentru acumulare de titluri. Ba mai mult, totdeauna am spus că trebuie să fim curioși și să căutăm căi de soluționare a problemelor din activitatea noastră de cercetător, iar titlurile vor veni de la sine, ca rezultat al muncii productive și calitative. Cred că poziția mea a fost mai mult decât clară în mesajul precedent. Toată activitatea noastră trebuie să fie estimată nu atât cantitativ, cât calitativ. În acest sens și teza de doctor, și cea de doctor habilitat sunt un barometru efficient de măsurare a calității și valorii rezultatelor științifice obținute, reprezentănd un studiu complet al unei probleme științifice soluționate. Deaceea ar fi corect ca titlul de conferențiar să fie atribuit în baza deținerii gradului de doctor, iar cel de professor universitar – în baza gradului de doctor habilitat și a titlului de conferențiar. (În ce privește noțiunea de “grad” științific aveți dreptate. Chiar dacă eu am o altă părere, deoarece doctor/doctor habilitat se oferă după o altă procedură decât cea de conferențiar/profesor. Dar, o lăsăm - nu e o chestiune principială.)

Ați scris că prin Codul Educației se permite atribuirea titlului de profesor universitar în baza gradului de doctor, făcând trimitere la art.132 (3). De fapt, din acest articol nu rezultă cele afirmate mai sus. Aici vă îndemn să vă uitați la art.117 (4) din Cod. Chiar dacă acceptăm ideea atribuirii titlului de profesor universitar atât în baza gradului de doctor cât și cea de doctor habilitat, atunci aceasta ar trebui să se facă în mod diferențiat (condițiile pentru doctori trebuie să difere de condițiile pentru doctorii habilitați, totuși situația este diferită). Dacă însă, precum am scris și în mesajul precedent, se urmărește păstrarea pe viitor doar a unui grad științific, cel de doctor, atunci aceasta trebuie de spus direct și deschis. Ideea poate fi acceptată, fiind valabilă astăzi în mai multe țări.

Prin aceste două mesaje nu urmăresc de loc scopul de a împiedica cadrele universitare de a obține titlurile științifico-didactice. Din contra, cu cât mai mulți conferențiari și profesori universitari vor fi în universitățiți, cu atât mai prestigioase vor fi specialitățile și universitățile din țară. Dar totuți, calitatea trebuie să rămână prioritară. Prin sistemul de pucte din anexele la proiectul regulamentului discutat, unde doar numai numărul de sosiri săptămânale la facultate nu se puctează, nu vom atinge nivelul de calitate necesară unei universități europene. Anume, urmărind ideea calității activității didactico-științifice în universități, am propus în mesajul precedent niște condiții minime obligatorii pentru conferirea titlurilor.

Ce se poate întâmpla însă cu acel sistem de puncte propus în proiectul regulamentului? Conform calculelor recomandate, aproape orice deținător de grad științific poate obține elementar titlu științifico-didactic. Condițiile preliminare din Tabelul I se ating foarte ușor. Ceva mai greu e cu cei 2 doctori pregătiți, dar și aici e important de precizat – e vorba de un singur conducător sau împreună cu consultantul științific la teză.

Să facem un mic exercițiu și să vedem căte puncte pot fi acumulate în 5-6 ani fără a ne deranja prea mult de calitate:

1) Fiecare conferențiar/profesor în perioada de 5-6 ani predă cel puțin 4-5 discipline diferite la licență/masterat. Astfel el poate plasa liber 4 cursuri universitare pe platforme didactice (tabel III.A, p.4). Ținem cont că avem torente române, torente ruse, disciplini fundamentale, cursuri opționale etc. În rezultat se acumulează 120 puncte.

2) Fiecare disciplină are ore de prelegeri, de seminare sau laborator. Deci ușor pot fi pregătite 3 culegeri de probleme (tabel III.A, p.6). Mai obținem 60 puncte.

3) Anual fiecate poate publica cel puțin 1-2 lucrări în reviste naționale de categoria C cu volum de 0.25 c.a. (tabel III.B, p.3.3.a). Să zicem că avem minim 8 astfel de articole, ceea ce ar însemna 240 puncte.

4) Articole în culegeri științifice editate în țară (tabel III.B, p.4.2). În perioada analizată cel puțin 3 astfel de articole pot fi publicate. Deci, mai avem 90 puncte.

Astfel, în total acumulăm 510 puncte. Absolut suficient pentru profesor, nemaivorbind de conferențiar universitar. Și aceasta fără a lua în considerație multe, multe alte activități indicate în Anexele regulamentului propus.

Considerați că așa e bine? Pentru conferențiar, probabil am putea accepta, cu careva mici rezerve. Pentru profesor universitar - în niciun caz.

Vă mulțumim.
1.O simplă specificare: nu facem cercetare pentru a acumula titluri, ci obținem un titluri drept recunoaștere a rezultatelor muncii științifice.
Obținerea titlului științifico-didactic de profesor universitar, dar și ocuparea respectivei funcții de către candidații deținători ai titlului științific de doctor, este permisă prin Codului Educației care prevede că „Pentru ocuparea unei funcţii ştiinţifico-didactice (deci, inclusiv de profesor universitar s. a.) în învăţământul superior este necesară deţinerea unei calificări de nivelul 8 ISCED – studii superioare de doctorat” – art. 132 (3).
2. Din 2014 (odată cu aprobarea Codului Educației) nu mai există noțiunea de „grad” științific, ci de titlu științific, precum și titlu științifico-didactic.
3. Factorul calitativ pentru obținerea titlurilor științifico-didactice este vizibil prin însăși categoriile indicatorilor prezentați. Orice tip de rezultat științific, didactic, de creație sau performanță sportivă prezentat în Anexă este important și presupune efort intelectual, dar în măsură diferită. Din acest considerent au fost acordate punctaje.
În cazul titlului de profesor universitar, acest factor calitativ e și mai vizibil prin referințele 2 și 3 care prevăd că „Cele 40 de lucrări vor fi realizate ulterior obținerii titlului de conferențiar universitar”, iar „cele 20 de publicații științifice vor fi din categoria indicatorilor nr. 1-4, Tabelul III, litera B”.
4. Cuantificarea indicatorilor în punctaje nu este una superficială, ci, dimpotrivă, a presupus o analiză minuțioasă a tipurilor, categoriilor, impactului, dar și a finalităților indicatorilor. Monografia de exemplu, indiferent de numărul de pagini, rămâne a fi un studiu științific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat și cvasiexhaustiv (DEX), iar punctajul este acordat pentru rezultatul științific, pentru studiul propriu-zis, care, oricum, nu poate fi decât unul voluminos.

1) În condițiile acestui proiect de regulament susținerea tezei de doctor habilitat nu va mai fi o prioritate, ceea ce va duce la dispariția acestui grad științific în timp. Dacă se urmărește un astfel de scop, atunci regulamentul propus trebuie să fie urmat de modificările respective și în alte acte legislative (de exemplu Regulamentul de susținere a tezelor de doctor). În caz contrar, conferirea titlului de profesor universitar trebuie să fie cauzată de deținerea obligatorie a gradului de doctor habilitat.
2) Apropo, în text nu se ține cont de diferența dintre noțiunea de grad și titlu. Se conferă grad științific la susținerea tezei de doctor/doctor habilitat. Pentru conferențiar/professor se conferă titlu didactico-științific.
3) La condițiile preliminare nu se simte rolul factorului calitativ pentru obținerea titlului științifico-didactic. Astfel, necesitatea publicațiilor didactice și științifice este prea generală. Ar fi cazul de concretizat:
a) la obținerea titlului științifico-didactic de conferențiar universitar ar fi necesar publicarea cel puțin a unei lucrări metodice (note de curs, manual, îndrumar metodic etc.) și cel puțin a 5 articole științifice în reviste recenzate, publicate după susținerea tezei de doctor.
b) la obținerea titlului științifico-didactic de profesor universitar ar fi necesar publicarea cel puțin a unui manual pentru învățământul superior, o monografie științifică de un singur autor, cel puțin 10 articole publicate în reviste recenzate de rang international din categoria A sau B. Toate publicațiile trebuie să fie după conferirea titlului de conferențiar universitar. În cazul profesorului universitar condiția de a participa în careva proiect de cercetare e prea puțin, s-ar cere să fie conducător științific la cel puțin un proiect de cercetare.
Aceste condiții s-ar cere, reeșind din faptul că vorbim de un titlu care poartă amprenta atât de activitate didactică cât și de activitate științifică.
4) Coferirea punctajelor este superficială și necesită o prelucrare profundă. De exemplu, ar fi cu mult mai corect acrdarea punctajului nu pentru monografia în sine, ci pentru numărul de coli de autor.
Atenție: Aprobarea unor regulamente de reglementare a activităților în diverse domenii este absolut necesară. Important însă este ca în rezultat să nu fie diminuată calitatea specialiștilor pregătiți și a activității acestora. Cu regulamentul în cauză acest lucru evident va avea loc. Riscăm să avem în viitor o pleiadă de conferențiari și profesori universitari care vor ceda mult în calitate și competențe deținătorilor de titluri științifico-didactice, conferite până în prezent.

1) Propunem ca o conditie obligatorie pentru conferirea titlurilor publicarea a cel putin 1 articol stiintific inclus in WoS / Scopus pentru conferentiar si 3 articole stiintifice incluse in WoS / Scopus pentru profesor (cu exceptia domeniilor arte si sport, pentru care pot fi prevazute si alte rezultate importante recunoscute international)*Argumentare: conform standardelor propuse, practic orice persoana care detine un titlu stiintific poate obtine titlu de cercetator sau profesor universitar, fara a avea vreun rezultat stiintific important (recunoscut international). Daca comparam cu Romania, atunci cred ca, cu standardele minime pentru profesor de la noi nimeni nu ar ajunge acolo nici macar conferentiar. Nici cu standardele din alte tari nu pot fi comparate standardele propuse, altfel ca aceste titluri ale noastre nu vor fi nicaieri recunoscute. Din Republica Moldova sunt 5 reviste incluse în Scopus. În România sunt peste 150 de reviste științifice în WoS / SCOPUS, din toate domeniile. Nu toate revistele percep taxe pentru publicare. La unele există taxe pentru editarea revistei, la altele - pentru publicarea in Acces deschis. Există și intermediari sau chiar servicii la reviste care contra cost aduc articolul la forma pentru a fi publicate, dacă autorul nu este în stare să facă singur. Ca să nu fie nevoite să publice peste hotare, instituțiile de la noi pot să ajute revistele de la noi să-și ridice calitatea pentru a fi incluse în bazele de date internaționale. Sunt mai multe soluții ca să creștem nivelul, nu să reducem standardele.*** Asociaţia pentru Promovarea Responsabilităţii, Onestităţii, Transparenţei şi Echităţii în Ştiinţă şi Tehnologii (PRO-TEST) - https://protestmd.wordpress.com/

Vă mulțumim.

Luind in consideratie ca la universitate pot sa nu fie profesori universitari in domeniu, se propune de a modifica Regulamentul, p. 5.b, ultima propozitie, in mod urmator "dintre care cel puțin unul va fi din străinătate și cel putin unul din afara instituției de învățământ superior (ultimul poate fi din țară sau din străinătate)".