Strategia Naţională de Dezvoltare Moldova 2030

Problema

Gradul de siguranță în comunitate este exprimat atât cu ajutorul unor indicatori administrativi privind statistica infracționalității și accidentelor, cât și prin prisma experiențelor individuale. Datele administrative vorbesc despre o creștere a incidenței infracțiunilor începând cu anul 2007. Însă, erupția din 2010 sugerează că datele reflectă într-o măsură mai mare impactul unor îmbunătățiri administrative în înregistrarea infracțiunilor ușoare (în special, furturile, actele de huliganism) decât o agravare dramatică a mediului de securitate.

Indicatorii de crime violente soldate cu victime umane sau cu vătămări intenționate grave, mai puțin vulnerabili la ingerințele administrative, atestă, în linii mari, o îmbunătățire a situației, corelând și cu percepțiile individuale mai pozitive. Îmbunătățirea mediului de securitate este vizibilă mai ales dacă facem o comparație cu situația din anii 90, când crimele violente raportau o incidență de 3-4 ori mai mare decât în prezent. Se face remarcată și scăderea numărului de accidente rutiere și a numărului de victime și persoane care au suferit traume de pe urma accidentelor rutiere.

În pofida acestor îmbunătățiri, Republica Moldova încă nu s-a distanțat în mod credibil de modelul post-sovietic caracterizat de un nivel înalt de violență și nesiguranță și să-și asigure o convergență credibilă măcar către media central- și est-europeană. În mod particular, se face remarcată distanța mare care separă Republica Moldova de țările central-europene atunci când este vorba de siguranța omului în raport cu așa riscuri ca: accidentele rutiere, înecurile, intoxicațiile, omuciderile și accidente cauzate de alte cauze externe cu efect letal (electrocutări, accidente casnice, accidente de muncă).

Pe cine afectează

• Populația din zonele rurale (mai ales, în regiunea de Centru) sunt mai expuși violenței din partea altor oameni decât cei din mediul urban. Pe parcursul ultimilor 20 de ani, rata omuciderilor (număr de cazuri normalizat pe numărul populație) a fost semnificativ mai mare decât media națională în raioanele Ialoveni (cu circa 65% peste medie), în Anenii-Noi, Șoldănești, Strășeni, Călărași și Căușeni (circa 40% peste medie) și în Basarabeasca, Florești, Dubăsari și Cimișlia (circa 20-30% peste medie).

• Femeile și copiii sunt mai frecvent victime ale violenței. De multe ori, acestea se manifestă ca parte a unui fenomen mai general de violență în familie și, de foarte multe, ori este asociat cu abuzul de alcool de către agresor. Numărul violurilor și violenței sexuale este în continuă creștere (posibil și datorită unei înregistrări administrative mai corecte a cazurilor): 243 cazuri în medie anuală în anii 1990, 266 cazuri în 2000-2009, 337 cazuri în medie în 2010-2016. Numărul de infracțiuni comise împotriva copiilor a crescut de la 456 în medie pe an în perioada 2000-2009 la 1000 cazuri în medie în 2010-2016, nivelul de risc cu care se confruntă fetele fiind cu 40-60% mai mare decât băieții Se observă și o creștere a infracțiunilor cu caracter sexual, victime ale cărora sunt copiii, precum și o diversificare a formelor acestora. Conform datelor Inspectoratului General de Poliție în anul 2015 au fost înregistrate 353 de infracțiuni cu caracter sexual, sau 26,4% în total infracțiuni împotriva copiilor înregistrate. În raport cu anul 2014 (218 infracțiuni), rata de creștere a acestui tip de infracțiuni a constituit 61,9%. În structura acestor infracțiuni prevalează: (i) raportul sexual cu o persoană de până la 16 ani – 36,5% (129 infracțiuni); (ii) acțiunile perverse -24,4% (86 infracțiuni) și (iii) violurile - 20,7% (73 de infracțiuni), cu o creștere a acestora cu 14% în raport cu anul 2011 (64 infracțiuni). De menționat, că în 11% dintre cazuri copii au fost abuzați în familie (de către tatăl biologic, concubin și alte rude).

• Femeile migrante supuse unor riscuri specifice, inclusiv riscului privind incidența traficului de persoane, ceea ce face acest grup să fie recunoscut drept unul deosebit de vulnerabil. Deși de către stat au fost întreprinse o serie de măsuri  în direcția negocierii și semnării acordurilor bilaterale pentru reglementarea fluxurilor migraționale, protecția lucrătorilor migrați și prevenirea traficului de ființe umane, cunoașterea acestora este destul de redusă printre migranți.  În 2015 numărul victimelor TFU identificate a constituit 309, din care 22% victime au fost copii. În 2015 s-a constatat o creștere simțitoare a numărului de copii victime identificate, de la 26 în 2014 la 67, aceasta s-a datorat depistării unui caz considerabil de trafic de copii în scopul exploatării prin muncă. Cât despre adulți, în medie, în perioada 2013-2015 numărul de adulți victime identificate a constituit 238 anual. Formele predominate de exploatare sunt exploatarea sexuală, exploatarea prin muncă, urmate de cerșit, prelevarea de organe și criminalitatea forțată . Exploatarea muncii are loc în special în sectorul agricol și cel al construcțiilor. Începând cu 2014, au fost depistate și primele cazuri de trafic în scopul criminalității forțate, iar în 2016 Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane (CCTP) a depistat o filieră amplă în care bărbați traficați în Federația Rusă erau folosiți în calitate de transportatori/curieri de substanțe narcotice. Au fost investigate și unele cazuri de TFU în scop de prelevare a organelor, țesuturilor sau celulelor.

• Copiii părinților care migrează. Migrația părinților sporește vulnerabilitatea copiilor față de violență, neglijare,  exploatare și trafic. Astfel, în cazul gospodăriilor casnice multi-generaționale cu membri migranți, 60,8% dintre copiii continuă a fi lăsați în țară fără nici o formă de protecție legală (tutelă, curatelă), iar bunicii, rudele sau persoanele cărora le sunt încredințați acești copii nu-i pot reprezenta și apăra drepturile lor legale în cazul survenirii situațiilor de abuz. Datele revizuirii strategice a sistemului de protecție a copilului din Republica Moldova relatează că, 14% dintre copiii plasați în sistemul rezidențial de îngrijire sunt victime ale abuzului și neglijării, ori a situaților suspecte de acest gen, de asemenea 6% dintre copii sunt plasați din cauza plecării părinților lor peste hotare.

• Bărbații predomină în rândul victimelor omuciderilor (circa 70%), dar și în rândul autorilor (circa 90%). Bărbații se confruntă cu riscuri semnificativ mai mari de a cădea victimă unui accident sau violenței: pentru bărbați, riscul a fi omorât este de 2 ori mai mare decât pentru femei, de intoxicație - de 3,3 ori mai mare, de înec – de 6,5 ori mai mare, în urma accidentelor rutiere soldate cu rezultat tragic - de 5 ori mai des

Factorii cauzali

• Factorii individuali – particularitățile de personalitate, abuzul de băuturi alcoolice și accesibilitatea acestora, inclusiv în virtutea producției în condiții de casă.

• Factorii de grup – influența nefastă din partea semenilor și adulților, violența în școală și în familie. De exemplu, în cazul infracțiunilor juvenile, datele statistice arată că circa 20% din infracțiunile juvenile sunt comise în grup sau împreună cu adulții.

• Comunitari – lipsa locurilor de muncă și a unor venituri permanente, lipsa unor activități extra-școlare pentru tineri, violența în comunitate. Combinat cu alte cauze, lipsa unui loc de muncă se conturează ca un factor predictiv important care poate determina comportamentul violent sau riscant – circa 25% din infracțiuni sunt comise de persoane care nu au loc de muncă – deși datele atestă că în ultimul deceniu importanța acestui factor este în scădere. Totodată, datele arată că peste 60% din autorii infracțiunilor juvenile sunt comise de minori care nici nu învață, nici nu lucrează.

• Sistemici - perpetuarea de către mass media și cultura de masă a unor modele comportamentale negative, accesibilitatea produselor alcoolice comercializate, accesul la arme, lipsa unui set de penalizări credibile și prevalența aranjamentelor corupte care permite eschivarea de la pedeapsă.

În vederea asigurării unui nivel mai înalt al securității personale și comunitare, sunt propuse următoarele priorități:

• Reducerea violenței contra copiilor și femeilor ca măsuri prioritare care vor îmbunătăți dinamica socială pe termen lung. Mai puțini copiii victime ale abuzului azi înseamnă un număr mai mic de abuzuri în viitor. Mai puține femei agresate înseamnă mediu familial și comunitar mai propice pentru muncă, trai și educarea copiilor.

Teoria schimbării

Siguranța fizică și confortul psihologic în comunitate și în familie este o dimensiune esențială a calității vieții, iar securitatea personală are implicații pozitive asupra dezvoltării. Ființă eminamente socială, omul are o necesitate fundamentală de a se simți parte din grup, de a interacționa cu alți oameni și de a participa la viața comunitară. Din perspectiva ciclului de viață, siguranța comunitară este egal de importantă pentru toate vârstele, însă sunt diferențe în intervențiile necesare din perspectiva de gen, vârstă și zona de reședință. Astfel, principalele elemente de intervenție necesare pe termen lung pentru a produce schimbarea în domeniul securității personale și comunitare sunt sistemul educațional, bunăstarea comunităților, servicii de protecție a persoanelor în situații de risc și acțiuni pentru reducerea riscurilor de viață.

• Sporirea rolului psihologului în instituțiile educaționale. Psihologii trebuie în mod profesionist să ajute la identificarea și controlarea factorilor de personalitate care pot crea predispoziții pentru comportament violent sau riscant și să ajute părinții, elevii și învățătorii să treacă peste dificultățile de adaptare, comunicare şi socializare.

• Promovarea abstinenței de la consumul de alcool în rândul tinerilor. Ținând cont de accesibilitatea alcoolului produs în condiții de casă, dar și de încălcarea frecventă a interdicțiilor de vânzare a alcoolului tinerilor care nu au atins vârsta minimală stipulată de lege, nu este de mirare că consumul de alcool este foarte des asociat cu comportamentul violent. Aceasta determină prioritatea strategică a măsurii respective.

• Mai puțin timp liber pentru infracțiuni în mediul copiilor și adolescenților. Importanța acestei măsuri este determinată de probele empirice internaționale care atestă că infracțiunile juvenile sunt în mare măsură determinate de absența unor oportunități pentru petrecerea timpului liber și pentru socializare civilizată.

• Eliminarea stereotipurilor culturale de gen. În pofida programelor implementate de Guvern și de comunitatea donatorilor, încă nu au fost eliminate rădăcinile culturale care perpetuează stereotipurile de inferioritate a femeilor față de bărbați din societatea moldovenească. Pe termen lung, anume eliminarea factorilor culturali vor conduce la abilitarea durabilă a femeilor din punct de vedere politic, economic și social.

• Efectuarea unui screening continuu în comunitățile care în mod particular sunt vulnerabile la crimă și accidente. Relevanța acestei măsuri este determinată de observațiile că violența și înclinația de adoptare a unor comportamente riscante sunt în mare măsură fenomene de rețea/grup social, perpetuate, în multe cazuri de structurile criminale care se asigură cu „material” uman din rândul copiilor și adolescenților.

• Implementarea unor politici mai eficiente de control a contentului mediatic și on-line. Există numeroase dovezi empirice că reguli mai stricte care minimizează expunerea copiilor și adolescenților la violența promovată în media și on-line (filme, știri, jocuri, contentul rețelelor sociale) servesc la reducerea pe termen mediu și lung a violenței și agresivității din partea spectatorilor / utilizatorilor minori.

• Îmbunătățirea relației comunitate-poliție și dezvoltarea capacităților de reacție operativă din partea poliției. Vigilența și mobilizarea comunitară pot să îmbunătățească esențial capacitatea organelor responsabile de prevenire a unor infracțiuni.

• Screening-ul integral al riscurilor tehnologice. Este necesară o evaluare integrală a elementelor de infrastructură și normativelor tehnice și de securitate pentru a identifica vulnerabilitățile sistemice care conduc la un număr înalt de victime umane prin incendii, înec, electrocutări etc.

• Asigurarea colectării unor date statistice relevante. Programul național de lucrări statistice trebuie să asigure efectuarea lucrărilor necesare pentru colectarea datelor pentru evaluarea riscurilor obiective și percepțiilor individuale privind securitatea comunitară. Totodată, în cadrul statisticii judiciare este necesară colectarea evidențelor de natură individuală, comunitară, familială, socio-economică care să permită identificarea factorilor primari ai violenței și accidentelor.