Национальная стратегия развития Молдовы до 2030 г.

Teoria schimbării

Sistemele de protecție socială au implicații directe asupra dimensiunilor care definesc calitatea vieții deoarece acestea intervin în împrejurări când o persoană sau un grup de persoane nu pot depăși situații de risc. Reformele în acest domeniu trebuie să dezvolte adaptabilitate la șocuri și riscuri la nivel de individ, gospodărie şi comunitate, prin intermediul suportului financiar, creării de oportunități pentru dobândirea unui venit, oferirii serviciilor de îngrijire, securitate şi incluziune socială. Suportul social trebuie să ofere un set complex și coerent de măsuri de protecție pentru toate persoanele pe parcursul ciclului lor de viață: 1) naștere (și maternitate) – suport financiar, îngrijire pre- și post-natală; 2) creșă/grădiniță - dezvoltare cognitivă și prevenirea malnutriției; 3) școală - îngrijirea copilului aflat în dificultate, îmbunătățirea condițiilor de trai; 4) universitate/adolescență - programe pentru dezvoltarea abilităților, suport financiar; 5) familie - scheme de reducere a sărăciei, suport de maternitate, plăți pentru îngrijirea copilului, politici împotriva violenței domestice, discriminării și excluziunii sociale și privind concilierea vieții de familie cu cea profesională; 6) perioada economic activă - suport pentru șomaj, dizabilitate, boală, servicii de reabilitare fizică și profesională etc.; 7) pensionare - pensia pentru limita de vârstă, compensarea unor cheltuieli, servicii de îngrijire și incluziune. În acest sens, sunt necesare intervenții de politici la nivelul sistemului de asistență și asigurări sociale.