Imaginaţi-vă o şcoală în care nu există discriminare şi izolare. O şcoală, în care învaţă elevi care provin din diferite medii sociale. O şcoală, în care copiii cu deficienţe învaţă alături de cei consideraţi sănătoşi.

Chiar şi cei cu deficienţe motorii, intelectuale, senzoriale sau copiii infectaţi cu HIV. O şcoală în care învăţătorii sunt receptivi la necesităţile educaţionale ale fiecărui elev în parte, adaptîndu-şi de fiecare dată lecţia. O şcoală cu un mediu sigur şi prietenos, adecvat dezvoltării copilului, dotată cu echipamentele speciale necesare.

Aceasta ar fi o şcoală incluzivă în viziunea Proiectului Concepţiei privind educaţia incluzivă elaborat de Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova.

Avem nevoie de aşa o şcoală? V-aţi înscrie copilul la o şcoală de tip incluziv? E gata societatea şi copiii să accepte învăţarea în comun? Dacă nu, cînd va fi gata? Ce trebuie de făcut pentru a o transforma? Care ar fi mecanismul prin care am trece de la situaţia actuală la viziunea din primul paragraf?